Nicio legătură cu vreo alee a celebrităților călcată stelar cu nume de țară într-un est al Europei duhnind hollywoodian. Doar niște întârziați aruncă undița cât e ziua, știind încă de ieri că azi e vineri. Să fii pregătit și să crezi că toată lumea îți aparține e peste puterea de înțelegere a consumatorului de orice și oricât. N-am zis (încă!) zi-lumină. Stelele citesc la propria lor lampă cu fitil. Cristian Neagu, student la Facultatea de Automatică și Calculatoare – nu din Frankfurt, nu din Malmö, ci din Galați – a descoperit o stea variabilă pe care a denumit-o „România” și pe care a înscris-o în Indexul internațional al stelelor variabile. „Am denumit-o astfel deoarece am vrut să avem o stea cu numele țării noastre”, a declarat Cristian Neagu, student în anul I al facultății susmenționate. Boboc deci, când iubirea de țară e altă gâscă în altă traistă, aceea cu plusvaloarea adăugată de mâini lucrative de afară. Explicația prin raportare e simplă: în România, aproape 1,1 milioane de angajați sunt remunerați cu salariul minim pe economie, respectiv 3.300 de lei, din care le rămân 2.000 de lei îndată ce au achitat taxele. Săpând mai adânc, dai de apa fiartă scăpată din conductele scorojite ale unui ev însângerat. Sentimentul frust pe care ni-l comunică studentul de la Dunărea de Jos l-am mai întâlnit la sportivii medaliați, ascultând imnul și privind printre lacrimi de fericire cum tricolorul suie pe cel mai râvnit catarg. Echipajele premiate la Europenele de la Szeged au ținut să se pozeze cu drapelul național pe umeri, ceea ce face mai mult decât o mie de cuvinte adiacente. Fanii naționalei de fotbal, indiferent că aceasta joacă în Elveția sau în Spania (peste o sută de mii au fost în Germania!), se adună de peste tot fluturând steaguri tricolore. Se găsesc printre sportivi și destui care întorc spatele convocării la lot, seduși, poate și abandonați pe parcurs, de febra banului. România lui Cristian Neagu se pretează speculației izvorâte din jocurile de lumini ale istoriei moderne atotcuprinzătoare prin aceea că da, e o stea „variabilă”. Trezită din adormirea imnică, în sensul abandonării lumii vechi și remodelării în spiritul secolului XXI, țara noastră și-a căutat și găsit forme novatoare de a se afirma în Uniunea Europeană. La întrebarea mai întotdeauna pusă cu substrat de ce bărbatul își iubește femeia de lângă el, cel mai savuros și sincer răspuns este „nu știu de ce, pur și simplu”. Poate că nu este femeia perfectă, imposibil de caracterizat noțional perfecțiunea, și de-aici magia relației. Poate că nici țara ta nu este perfectă, locuită fiind (ce afront!) din ce în ce mai puțin. Asta neînsemnând că, în lipsa ei, dorul (intraductibil, cum se știe) nu își face de lucru pe cerul boltit al trăirilor tale. O stea acolo…
