Caracal, mon amour

0

De la filmul lui Resnais din 1959, multe au devenit „mon amour” și pe la noi, așa că un clișeu în plus sper să nu facă, tocmai acum, gaură în cer. Am revăzut virtual Caracalul, joi, 16 mai, pe TVR2, în emisiunea Cameliei Moise, care a avut-o amfitrion competent pe Dana Roxana Necula, doctor în istorie, muzeograf la Muzeul Romanațiului și unul dintre autorii Monografiei municipiului Caracal. În Teatrul Național (Teatrvl, cum scrie pe frontispiciu), nu mai călcasem din anii ’80. Nici nu am avut cum pentru că în 1986 clădirea în mare parte a ars. De la un reșou uitat în priză, cel puțin așa s-a vehiculat atunci. La scurtă vreme a venit revoluția, iar noua putere democratică s-a lăudat cu „vom face și vom drege” până să treacă la reconstrucție, exact 23 de ani. La Caracal ființează un Muzeu al Romanațiului, dar județul ca atare, având Caracalul oraș-reședință, nu există decât în evocări nostalgice. Locuitorii nu doar ai urbei menționate, ci și ai întregii zone ce se întinde între Corabia și comuna Iancu Jianu, cunoscut haiduc de origine caracaleană, tânjesc de nu se poate după județul Romanați, desființat, ca și în cazul altor entități surori, prin organizarea administrativ-teritorială din 1968, de sorginte comunistă. Caracalul a intrat târâș-grăpiș în componența județului Olt având Slatina drept capitală, oraș tânăr, industrializat din greu, dar fără edificiu teatral. Nici astăzi nu dispune de așa ceva. Ei bine, cum ziceam, în postcomunismul timpuriu nu s-au găsit forțe democratice care să decidă prin vot întoarcerea la obârșii, să readucă istoricește la viață Romanațiul. Oamenii au rămas cu muzeul și cu datoria funcționărească de a explicita de fiecare dată cine sunt ei și de unde vin, despre tradiții și obiceiuri, despre  Iancu Jianu, Popa Șapcă, Mihai Viteazul. Dacă mai încap acolo două-trei vorbe, despre Radu Șerban, Virgil Carianopol, Gheorghe Teodorescu – Romanați, Ion Musceleanu. Dana Roxana Necula se poate considera, la rându-i, urmaș de ispravă al profesorului Pătru Crăciun, și el autor al unor monografii. De altfel, profesorul Pătru Crăciun este cel care, în 1946, cu sprijinul pictoriței Hortensia Popescu, a pus bazele Pinacotecii „Marius Bunescu” de la Liceul „Ioniță Asan”, inaugurată în 1947. Da, la Caracal se ține Festivalul călușului, cedat după numeroase ediții desfășurate la Grădina de vară din Slatina, deoarece primului secretar de județ, C. Sandu, i s-a pus pata pe alaiul călușăresc exact într-o zi de Rusalii, când activul din subordine trebuia să fie zor-nevoie în CUASC-uri. Și spune doamna amfitrion că la Caracal mai au loc festivale (sic!), ceea ce „zgârie”. Dar vina e a celor care editează DOOM-uri mustind de dublete: tuneluri/tunele, aziluri/azile etc., iar acestea se extind în vorbirea curentă și atunci când nu e cazul.

Facebook Comments