Câteva sondaje apărute la sfârşitul lui 2023 indică în rândul celor intervievaţi o stare de spirit nu prea bună. De înţeles până la urmă într-o lume convulsionată. Orice an electoral, aşa cum este mai ales 2024, nu debutează fără promisiuni în forţă din partea puterii. Majorarea pensiilor, bunăoară. Pe de altă parte, e în firea oamenilor, înainte de a remarca schimbarea în bine, să se teamă de ceea ce poate fi rău. La astfel de întrebări, îngrijorările urcă spre o treime şi chiar până la jumătate din procente. Potrivit sondajului ARA Public Opinion, cel mai mult îi nelinişteşte pe oameni creşterea taxelor şi a impozitelor, a preţurilor la alimente şi la facturile de utilitate. Acestea, într-un prim segment al orizontului de aşteptare cel mai presant. Unor bucureşteni le-au îngheţat caloriferele. Se întoarce comunismul, glumea cu substrat Dan Negru. Vin la rând problemele din sistemul de sănătate, costul medicamentelor care nu pot lipsi pentru că bolile nu iartă pe nimeni. Tot pe-acolo figurează carenţele din sistemul de educaţie, cel ce ne asigură viitorul. Şi nu ni-l asigură cu tineri dezorientaţi cărora drogurile le iau minţile. Corupţia este şi ea îngrijorător punctată, până spre 50 la sută din opiniile subiecţilor. Spre surpriza celor ce ridică în slăvi siguranţa cetăţeanului, iată că pericolul străzii nu e chiar floare la ureche. Totodată, începe să conteze în psihicul oamenilor sentimentul singurătăţii şi excluziunii, vecine cu alienarea. Bătrânii din mediul rural, unde medicul e floare rară, au fost luaţi în colimator de către părerologi ca fiind ruginiţi, nostalgici. Nu mai spunem inutili şi „încuiaţi” (de-aia n-are ursul coadă!). Refularea ca atare îşi are însă rădăcinile înfipte în cotidian. Cei chestionaţi aproape că au obosit atenţionând asupra direcţiei greşite. De orice îl puteţi suspecta pe Mircea Dinescu, nu şi de supunerea la dictatură: „Un om normal, care are o pensie amărâtă, e disperat că la finalul lunii trebuie să-şi plătească curentul, apa, impozitul. În viaţa mediocră de pe vremea comunismului nu avea această problemă. Dacă la anul trăia, Ceauşescu ieşea preşedinte cu 90 la sută”. Venit din partea unuia dintre cei mai cunoscuţi poeţi de-ai noştri, comentariul i-a lăsat mască pe mulţi. Poate îşi revin din fierbinţeală şi frunţile năclăite de revelaţii cotite. Deziluzia a ceea ce se întâmplă de peste 30 de ani l-a făcut şi pe Florin Vieru să ia atitudine: „Toţi cei care au ambiţia să înveţe sunt marginalizaţi. Şi ce fac? Iau calea străinătăţii. Şi rămânem cu hoţii şi ciurucurile. Apoi ne gândim oare de ce ne e aşa de greu. Nu s-a schimbat nimic. În afară că unii s-au îmbogăţit şi că ţara a luat-o în jos”. E clănţău de-al geniului carpatin, nostalgic irecuperabil, şi Gavroche al Revoluţiei Române?…
