Ce mai tura-vura, se frichinea la o televiziune cunoscutul economist Ilie Şerbănescu. „Suntem o colonie americană şi punct !”. În deceniul trecut, Ilie Şerbănescu a şi publicat o carte martor: „O colonie la periferia Europei”. Replica a venit pe loc de la Bogdan Chirieac: „De-am fi măcar o colonie americană. Eu unul sunt de acord”. Şi eu aş fi de acord. Cred că nu exagerez când afirm că, în neştiinţa sa de Ialta, tot românul i-a aşteptat pe americani după 1945. Îi avem lângă noi după aderarea ţării la NATO, dar nu pentru a ne coloniza, ci pentru a ne fi „umbrelă” în calea provocărilor. Ţara noastră a avut o şansă în plus de a se regrupa în jurul acestei strategii necesare ca aerul, de când în funcţia de secretar general adjunct NATO a fost numit Mircea Geoană. I-am urmărit la Antena 3 CNN opinia asupra actualităţii româneşti, apropiindu-se, cu fleru-i caracteristic, de postura unui candidat la preşedinţie. După ce ne-a îndemnat la cumpătare şi luciditate, în condiţiile deplinei securităţi la nivel de individ şi ţară, Mircea Geoană a trecut la dezastrul demografic. Fenomenul este unul generalizat, fapt care ne încălzeşte mai puţin. Ce ne pune serios pe gânduri este criza ca atare, una majoră. Dacă se va trece la o nouă împărţire administrativ-teritorială, este şi pentru că populaţia a scăzut vertiginos. În primul rând, prin emigrarea a milioane de conaţionali, foarte mulţi tineri. Unul dintre cele mai mari exoduri de creiere în lume este de sorginte românească! Şi cum să se regenereze un organism decerebrat? „Atunci când vom lua măsuri, sper eu să aducem cât mai mulţi români acasă, dacă vor găsi acasă condiţii mai bune”. Nimic mai încurajator, cu o notă de subsol: până să aducem, trebuie să oprim plecarea. Într-un fel, faptul se conturbă prin alterarea vârstei în formare. Putem avea, ferească sfântul, o ţară ca afară, bunăoară Columbia! Suntem primii în Europa la accidente de circulaţie mortale cauzate de alcool şi droguri. Problema e prin ce „măsuri” îi ţinem lângă noi pe tinerii capabili, când sunt cu gând de ducă încă înaintea definitivării studiilor. Când salariile şi pensiile pe bază de contributivitate sunt cele mai scăzute din Europa. Când stăm cu mâna întinsă după bani, încât am vârât-o până la coate şi în fondul de rezervă al guvernului, deşi este unul strategic. Lumile au luat-o razna, crizele proliferează. Am făcut din intrarea în spaţiul Schengen un deziderat atroce pentru a ne înghiţi limba la reintroducerea controalelor vamale. Şi asta într-o Europă unită! După decenii de văzut şi studiat lumea, e greu să-i mai repatriezi pe cei ce şi-au rupt rădăcinile şi s-au stabilit care-încotro. Cât mai departe de efectele dramatice ale unui stat mafiot, ale unui stat eşuat, cum bine se laudă preşedinţii noştri.
