Păcală, cel mai popular film românesc, a fost turnat în Vâlcea. Detalii fabuloase din culise

Aflat pe locul al doilea în topul celor mai vizionate filme româneşti din toate timpurile, conform Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, „Păcală” a fost turnat pe meleaguri vâlcene. În filmul regizat de Geo Saizescu au jucat peste 200 de actori, numai în secvenţa în care ceata lui Păcală căuta fundul Oltului fiind folosiţi vreo 50-60 dintre aceştia. Rolul principal i-a fost distribuit lui Sebastian Papaiani. Regizorul Saizescu a ținut și un jurnal cu detalii fabuloase din culisele filmărilor.

0
foto Studiourile Buftea

Geo Saizescu a decis să scrie un scenariu pentru filmul „Păcală” împreună cu romancierul Dumitru Radu Popescu, cu care colaborase la alte două filme. Păcală a fost creat cu dedicație. ”Cred cu tărie că Papaiani trebuia să fie Păcală, fără el nu aş fi făcut filmul. (…) Am conceput un personaj care trebuia să atragă mulţimea, să fie iubit, purtător de gânduri şi sentimente româneşti. Cert este că fiecare dintre noi este Păcală”, afirma Geo Saizescu despre ideile avute în vedere la crearea personajului.

foto Studiourile Buftea

În film au jucat peste 200 de actori, dar și mulţi figuranţi de prin Vâlcea. „Teribili aceşti oameni”, remarca Geo Saizescu în jurnalul său. ”Păcală” reuneşte pe ecran nume importante ale cinematografiei româneşti: Mariella Petrescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Vasilica Tastaman, Octavian Cotescu, Mariana Mihuţ, Aurel Cioranu, Cosma Braşoveanu, Tanţi Cocea, Ion Besoiu, Ovid Teodorescu, Ştefan Bănică, Nucu Păunescu, Ileana Stana Ionescu. Dorel Vişan, Dorina Lazăr şi Horaţiu Mălăele au debutat în cinematografie cu roluri în filmul „Păcală”. Muzica a fost compusă de Radu Şerban şi interpretată de Orchestra Operei Române dirijată de Paul Popescu, iar coloana sonoră cuprinde balade interpretate de Tudor Gheorghe. Din cauza faptului că în România nu exista tehnica necesară pentru realizarea trucajelor imaginate de regizor, a trebuit ca filmările combinate să fie făcute în străinătate. Fără succes, s-au purtat la Moscova și Leningrad. În cele din urmă, prima repriză de filmări combinate a fost realizată în studioul A.P. Dovjenko din Kiev.

Filmul a intrat în faza de producţie în martie 1972.

Filmările au fost făcute în mai multe etape, în mare parte, în diferite zone pitoreşti din judeţul Vâlcea: Călimănești, Voineasa, Râmnicu Vâlcea, Govora, Ioneşti şi Bălceşti. Prima serie de filmări s-a întrerupt după numai 20 de zile din cauza timpului nefavorabil. „Prin toamna lui ’72, nici nu începusem bine filmările că s-au pornit nişte ploi încât numai 42 de zile numărate a plouat continuu…”, potrivit regizorului Go Saizescu. Astfel, producţia filmului a fost sistată temporar la 15 noiembrie 1972.

foto Studiourile Buftea

Din jurnalul lui Geo Saizescu: „Papaiani a filmat cu o barbă împrumutată de la un… ţap. (I-am ras ţapului barba)”

8 august 1972

…Prima zi de filmare. Plecăm bine dispuşi spre Voineasa.
 Peisaj de vis: florile pământului! În drum, toată echipa îşi cumpără mâncare de la Călimăneşti. Cântăm, deşi ne înspăimântă serpentina periculoasă. Ne bucurăm de ceea ce ni se oferă privirilor: splendidul plai oltenesc, miraculosul spaţiu mioritic.
 Pe un timp „plein soleil” (ieri la ziua de pregătire norii mă puseseră pe gânduri), am tras primii zeci de metri de peliculă.
…păcălească. L-am filmat pe Păcală travestit în preot, ca să nu fie prins de bandiţi. Papaiani a filmat cu o barbă împrumutată de la un… ţap. (I-am ras ţapului barba, l-am machiat pe Papas cu ea şi, ca să nu se supere cumva stăpânul ţapului, la înapoiere i-am lipit-o adevăratului posesor (adică ţapului la loc!).
Seara la TV s-a proiectat „Aceşti îngeri trişti” de D.R. Popescu, în adaptarea şi regia mea, grozavă coincidenţă! (…Dimineaţa, cotidianul „Scânteia” recomanda spectacolul TV ca pe o lucrare remarcabilă).
Filmarea a fost precedată şi de câteva nereguli „normale”, sigur provocatoare de nervi — dar, ca-ntotdeauna, le-am rezolvat cu calm şi înţelegere…
…Cineva din echipă (care lucra prima oară cu mine) îşi exprimă nedumerirea faţă de calmul meu, socotind necesare din partea mea intervenţii dure faţă de vinovaţi: „păi, nu aşa se face comedie!!” zic eu.
 Pentru că, domnilor, comedia reclamă din partea creatorului multă disponibilitate intelectuală şi sufletească în stare să creeze în jurul său o atmosferă de bucurie şi entuziasm”.

foto Studiourile Buftea

Filmări la Jiblea Nouă: „unde-i Oltul mai adânc?”

8 septembrie 1972
 „Aceeaşi mulţime de actori la Râmnicu VâIcea. Teribili aceşti oameni profesionişti şi colegi care de dragul filmului (şi al meu!) fac din puţine cadre tipuri memorabile. Docili, inventivi, în limita solicitării, se ocupă şi de chestiuni legate de organizarea filmării. E o scenă grea: filmez alaiul celor care caută „fundul Oltului”.
 Filmez la Jiblea Nouă. Apare un cocoşat cu un târn în spinare. Îl achiziţionez pentru filmare.
…Şi pe nebun. Nebunul satului. Îl solicit. Fuge închinându-se: „nu vreau poze”.
 Nervi: n-am transfocator de 500 ca să putem filma de pe un mal al Oltului pe celălalt! Caut cu G. Cornea o soluţie. (În timp ce se consumă nervii unora, alţii bat nucii din livadă!).
Inspiraţie de moment: cadrul să debuteze cu omul cu târn care aleargă spre ceva. Prin transfocare să descoperim proştii care caută „unde-i Oltul mai adânc? — acolo de unde vine apa” sau „acolo unde se duce apa” –  ca apoi cadrul să se concentreze pe un „comando” format din personajele interpretate de Nucu Păunescu, Vasile Ichim şi de mine… Sunt însoţit în acest film (ca interpret!) de un tic specific, o găselniţă personală, socotită ca inspirată de toată lumea, dar (necunoscându-i sensul) comentată astfel de Dorina Lazăr: „…săracu’ Geo, ce tic nenorocit, la vârsta lui!”
Zi de bâlci la Jiblea. Satisfăcuţi că am tras 75 m utili, mergem să ne deconectăm.
(Îmi amintesc cu plăcere şi cu emoţie că acum nouă ani – în tinereţe – am filmat aici o secvenţă de succes din Un surâs în plină vară cu S. Papaiani şi Nineta Gusti!). La filmare a participat şi Vasilica Istrate care l-a ajutat pe G. Cornea în supravegherea cadrului în care mă găseam eu ca actor!
 N. C., regizor de teatru, vrea să facă filme. Mă solicită şi îl accept în echipă în calitate de asistent –  să înveţe „meserie”, dar astăzi, după câteva zile de muncă, pleacă: el voia să facă muncă de… concepţie!
Asta-i „mal entendu-u!”: asistenţii şi secunzii noştri vor să facă muncă de concepţie (nimic rău în asta). Dar eu, ca şi ceilalţi realizatori principali de film, dorim lângă noi mai ales capacităţi organizatorice, personalităţi în stare să domine uriaşul angrenaj administrativ-organizatoric prezent într-o echipă de filmare care să ne favorizeze creaţia!
Seara, la un cinematograf din localitate, vedem câteva secvenţe cu fraţii Păcală în lupta cu bandiţii.
Echipa şi cei câţiva olteni, ascunşi sub scaune (rămaşi după proiecţia anterioară!), se amuză copios.
Braşoveanu – Cioranu un cuplu reuşit. Încă unul, pe lângă S. Papaiani — Mariella Petrescu, care-mi dă speranţe.

foto Studiourile Buftea

„Dezolare. Nervi. Răceală…”

Octombrie 1972
Nu filmez de câteva zile. lar plouă. Dezolare. Nervi. Răceală… tuşesc. Doctoriţa Anca Moise, soţia scenografului VirgiI Moise, îmi recomandă reţeta:
1 gr. Vit. C pe zi (2 fiole x 500 mg.)
4−6 tablete aspirină
sirop de tuse — Syrogal
ceai de tei şi…
Să nu mai urli la Virgilică!!!”

foto Studiourile Buftea
foto Studiourile Buftea
foto Studiourile Buftea
foto Studiourile Buftea

Facebook Comments