Semnalând că de doi ani nu sunt lăsaţi să între în clădirea Bazei de kinetoterpie, consilierii opoziţiei şi viceprimarul Radu Bărăscu au invitat presa, la cea mai recentă şedinţă a Consiliului Local Băile Govora. Şedinţa a şocat de la început prin răspunsurile „sclipitoare” ale secretarului general al primăriei, Cristinel Gugu. Deşi fusese sancţionat de către Comisia de disciplină a Instituţiei Prefectului cu diminuarea salariului cu 10% pe o perioadă de trei luni pentru manifestări neconforme statutului său, secretarul general al primăriei, Gugu, nu s-a dezminţit nici de această dată. Discuţiile pe tema Bazei de kinetoterapie au debutat cu o dilemă: „A cui este clădirea?”. Primarul zice că ştie secretarul general. Gugu dă un răspuns năucitor: „Până la prinderea în lista de inventar, clădirea nu are proprietar”. Rumoare! Viceprimarul Radu Bărăscu întreabă: „Dacă intră acolo un nebun, Bărăscu să zicem, şi distruge tot, cine se îndreaptă împotriva lui Bărăscu? Secretarul: „Trebuie urmată procedura din Codul Administrativ ca să fie prinsă în lista de inventar”. Un consilier insistă: „A trecut un an de când s-a făcut recepţia finală şi nu s-a întreprins niciun demers în acest sens. De ce?”. Secretarul general Gugu: „Nu intru în această discuţie!”. Consilierii opoziţiei accelerează: „Până ce clădirea intră în circuitul civil, se poate intra acolo? Secretarul o ţine pe a lui: „Nu vreau să intru în această discuţie ”. Insistenţe: „Ca beneficiari ai investiţiei, nu putem intra?” Secretarul trânteşte acelaşi răspuns, de te cruceşti: „Ca beneficiar, nu intru în această discuţie!”. Revoltă printre consilierii opoziţiei care constată că Gugu nu îşi îndeplineşte atribuţiile: „Nu putem să luăm o opinie juridică, secretarul nu răspunde!”.
Un caiet de sarcini ţinut la secret
Nemulţumirile continuă, i se cere primarului Mateescu să deschidă Baza kineto, doar nu a venit cu ea de acasă: „În baza cărei legi se foloseşte această clădire ca un bun personal?”. Discuţii contradictorii au loc şi pe tema caietului de sarcini a proiectului, căci recepţia s-a făcut „cu respectarea caietului de sarcini”, cică. Dar caietul de sarcini este ţinut la secret, deşi, potrivit lui Bărăscu, arhitectul promisese că îl va pune la dispoziţia consilierilor în şedinţa de comisii. „Pe legea arhivării, acele proiecte care au o vechime mai mare de zece ani nu intră sub legea de a fi făcute cunoscute”, se justifică primarul. Întrebat cum e cu legea în acest caz, secretarul general rulează aceeaşi placă: „Nu discut despre asta”. În cele din urmă, primarul se arată dispus să scoată dosarul din arhivă.
Preşedintele de şedinţă: „Domnule primar, trebuie să deschideţi fiindcă nu e de ales!”
Preşedintele de şedinţă, consilierul independent Constantin Matei, ia taurul de coarne: „Vă rog să terminăm procedura de introducere a imobilului în inventarul oraşului. Am spus de multe ori că este o ruşine pentru oraşul nostru. De zece ani, clădirea stă acolo şi arată cum arată”. Şi supune la vot propunerea ca, în aceeaşi zi, să se intre în imobil. Consilierii, în majoritate, sunt de acord. „S-a supus la vot. În caz de împotrivire din partea cuiva, se va forţa uşa şi se intră. Domnule primar, trebuie să deschideţi fiindcă nu e de ales!”, îi spune şi preşedintele de şedinţă primarului.
Neavând încotro, primarul Mihai Matescu scoate cheile din sertar şi deschide Baza de kinetoterapie. Clădirea are lift, instalaţii electrice şi dotări parţiale: câteva maşini de spălat, nişte vane, aparatură de birou. La subsol, un bazin parţial finisat. Unele încăperi arată bine, altele, jalnic. Mult prea jalnic pentru o lucrare recepţionată fără amendamente. Ploaia şi zăpada au afectat o parte a plafoanelor, pereţii au prins mucegai. Cineva încearcă inutil să închidă o trapă din tavan prin care plouase până se făcuseră bălţi pe parchetul deja umflat.
Explicaţiile primarului
Cum explică primarul Mateescu (foto) faptul că lucrările au trenat ani şi ani şi s-a ajuns la situaţia actuală? „S-au alocat greu bani de la guvern pentru lucrări. Dar nu asta e important! A intervenit şi procedura de insolvenţă a constructorului, apoi şi procedura de faliment. Puteam să găsim soluţii din bugetul local, dar era greu. Am refuzat de două ori 2 miliarde, pentru că nu puteam să dăm bani unei firme în faliment! În plus, începând din 2018 până acum, îşi permitea cineva să facă lucrări când erau două dosare penale conexate soldate cu clasare?”. Nu reuşim să aflăm dacă în timpul derulării anchetei s-a dat o ordonanţă de sistare a lucrărilor şi nici din ce motive nu s-a reziliat contractul atunci când s-a constatat că lucrările avansează greu şi prost.
Avem o clădire, ce facem cu ea?
Dar comunitatea are această clădire! Ce face cu ea? O dă cadou, aşa, pur şi simplu? „Sunt două cereri de concesionare a acestui imobil. Dacă se dă în concesiune, cei care îl vor primi vor face reparaţii din fonduri proprii şi se va stabili o redevenţă minimă. Se lucrează la un studiu de oportunitate şi dorim ca redevenţa să fie cât mai mică pentru a-i atrage pe investitori.”, spune primarul. Când a fost întrebat ce doresc să facă din această clădire cei care au depus cereri de concesiune, primarul s-a arătat deranjat şi a răspuns că nu ştie. (Vom reveni!)
