La un nou răsunător eşec

0

Semifinala retur din Cupa României cu Sepsi OSK a prins ceva vechime, dar totul e să nu fie dată uitării atât cât trebuie pentru ţinere de minte. Cunoaşteţi clişeul: aşa ceva nu se va mai repeta. Sunt convins, dacă logica îngăduie. Aşa ceva nu se va mai repeta pentru că nu are cum. Aşa cum nu există două partide de şah identice, deşi se pleacă de la aceeaşi aşezare pe tablă şi de la aceleaşi piese. Am auzit din partea unor antrenori şi jucători alte asemenea năstruşnicii: „dacă vom juca tot aşa”, „dacă vom fi la fel de…”. Repet cu obstinaţie, până la iritare, ca etichetă pe fruntea fotbalului din Oltenia, a cărei inimă e Bănia, că Universitatea nu a mai ieşit campioană din 1991. Poate vreun istoric versat în jocul cu mingea care nu vrea să intre în poartă ne-ar mai putea lămuri cum de a fost posibil un timp atât de lung şi atât de sterp în gestionarea fenomenului. Teoretizări fără pretenţie de expertiză, trăind noi într-o ţară cu doi experţi pe cap de locuitor, aşa cum trăim în ţara probabilităţii şui: poate nu ne pricepem la valori de o asemenea fineţe, poate că antrenorii vin de altundeva cu anumite cusururi. Poate nu avem noroc. Sună a defetism. Sau a defectism. Ce m-a impresionat plăcut este că la fiece start, între favoritele la titlu a figurat, invariabil, Craiova. Ce m-a oripilat a fost, invariabil, erodarea imaginii. Anul acesta s-a coborât scara metodic, profesional. S-a lansat cu tăiere de panglici ideea unui nou titlu, cu tot praful semantic suflat de pe „nou”. În subsidiar: din nou Cupa! Multe s-au întâmplat de atunci în bine prin Oltenia şi, îngustând imaginea, prin Bănia fotbalistică. CS Universitatea a avut episoade întregi de victorii sau de meciuri fără înfrângere. Şi un nevăzător ar fi intuit cu bastonul că echipa practică un fotbal ofensiv, spectaculos, eficient. Pe parcurs, s-a pierdut însă din elan, i s-au retezat din corniţe. Nu luăm titlul, dar vrem pe locul doi, să moară duşmanul. Cupa? Pfff! S-a ratat şi locul doi. Reghecampf a mulţumit băieţilor după un pocinog de 0-1 pentru că au caracter şi valoare, iar el în persoană va fi capabil să-i motiveze, să-i „adune”, pentru returul cu Sepsi OSK din semifinala Cupei. Am vaga impresie că acel 1-2 din partida tur de la Sfântu Gheorghe a fost luat drept glumă şi că Sfântul a confundat balaurul. Adevăratul balaur se va vedea pe „Ion Oblemenco”. S-a văzut doar capul lui Nicuşor Bancu înfipt în burta unui învingător din oastea lui Cristiano Bergodi. Alb-albaştrii cu caracter şi valoare ai lui Laurenţiu au pierdut iarăşi. Au dispărut cu tot cu frunza de laur din slăvitul prenume al iubitului lor Reghecampf şi cu asta, basta. La anul, vă spune tetea, nu îţi poţi permite ca oltean decât să câştigi campionatul şi să-ndoi Europa. Scuze, Săndoi e în altă parte.     

Facebook Comments

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentBudapestra
Articolul următorAnunț APAVIL