Academia Suedeză fumează Kent

0

În urma nominalizării de-acum un an a poetei Louise Gluck, din SUA, ca laureat Nobel pentru literatură, rămăseseră pe lista scurtă Haruki Murakami (Japonia), Ludmila Uliţkaia (Rusia), Amos Oz (Israel) şi, de ce nu, Mircea Cărtărescu. S-a mai întâmplat, aproape că a devenit obişnuinţă, ca Academia Suedeză una să spună înainte şi alta să fumeze la pronunţare, ca un prestidigitator care lasă lumea cu gura căscată, cel puţin aceasta este impresia. Opţiunea forului academic din Stockholm pe 2021 este Abdulrazak Gurnah (Zanzibar), ajuns în Anglia ca refugiat la finele anilor ’60, fost profesor de limba engleză şi literatură postcolonială la Universitatea din Kent, Canterbury, până să iasă la pensie. A început să scrie la vârsta de 21 de ani. Ca şi cum ar fi scos din joben o ţestoasă de mare după ce băgaseră o acvilă, decidenţii au purces neîntârziat, pe Twitter, la un sondaj cu întrebarea „Aţi citit ceva scris de Gurnah?”. Răspunsurile au fost ceva de genul „nu am auzit de el până acum”, „pare să fi fost citit doar de academicienii suedezi”. Născut în 1948, în Zanzibar (sau Unguja), arhipelag situat pe coasta de est africană, teritoriu autonom ce aparţine de Tanzania, Abdulrazak Gurnah este autorul a nu mai puţin de zece romane şi al mai multor povestiri, din care Academia Suedeză a extras următoarea motivaţie demnă de prestigioasa distincţie: „Pentru abordarea fără compromisuri şi plină de compasiune a efectelor colonialismului şi a destinului refugiaţilor prinşi între culturi şi continente”, ceva ce se pliază actualului trend global. Cel mai cunoscut roman al său, „Paradisul” (1994), narează povestea unui băiat care a trăit în Tanzania la începutul secolului trecut, iar cel mai recent roman, apărut în 2020, se intitulează „Afterlives”. „Paradisul” a câştigat Booker Prize şi a marcat recunoaşterea autorului ca romancier. Este al cincilea autor african laureat Nobel, după Wole Soyinka (Nigeria, 1986), Naguib Mahfouz (Egipt, 1988), Nadine Gordimer şi John Maxwell Coetzee (Africa de Sud, 1991, respectiv 2003). În domeniul literaturii, omul de ştiinţă Alfred Nobel (1833-1896), inventatorul dinamitei, a încredinţat Academiei Suedeze misiunea de a recompensa anual „autorul celor mai remarcabile opere literare de inspiraţie idealistă”. Premiul este însoţit de un cec în valoare de 10 milioane de coroane suedeze (1,1 milioane de dolari). Alina Mungiu-Pippidi despre Premiul Nobel: „A fost făcut pentru a populariza valorile umanităţii şi rolul social al literaturii. E un premiu special făcut de un fabricant de dinamită ca să-şi spele păcatele. O literatură scrisă în scopuri pur estetice nu interesează comitetul care desemnează Premiul Nobel, care caută mai ales autenticitatea unei experienţe speciale, convertite în literatură”.    

Facebook Comments