Macedoneanul Jean Mihail – politician şi filantrop

0

Una dintre cele mai cunoscute personalităţi ale Craiovei anilor (19)’30 a fost Jean Mihail, etnic macedonean, care a lăsat, în patrimoniul cultural, craiovean şi naţional, la fel de cunoscutul Palat (omonim) Jean Mihail, ce găzduieşte Muzeul de Artă.
În anii ‘30, Jean Mihail deţinea sute de mii de hectare în toată ţara şi conturi bancare de milioane de lei, fiind considerat cel mai bogat român al vremii. După moartea sa, averea a revenit, prin testament, statului roman şi a stat la baza înfiinţării Fundaţiei Culturale „Jean Mihail“.
La sfârşitul secolului XIX, Constantin Dinu Mihail, tatăl lui Jean, era unul dintre cei mai mari proprietari funciari din ţară, primind 100.000 de pogoane de pământ după moartea tatălui său, dar şi o datorie echivalentă cu valoarea moşiilor. El deţinea mai multe reşedinţe în ţară, cele mai cunoscute fiind: Vila de pe Calea Victoriei (Bucureşti), o casă la Floreşti (judeţul Prahova) şi Castelul Zamora (Buşteni). Averea sa era completată de o colecţie valoroasă de pictură universală, cumpărată cu ajutorul surorii sale, Elena, de la un mare magazin de artă din Europa, deţinut de cumnatul său.
După căsătoria cu Matilda Spiro, la Viena, Constantin Dinu Mihail se întoarce la Craiova şi reuşeşte să achite toate datoriile şi ipotecile la Creditul Agricol, cumpărând moşii în mai multe judeţe: Dolj, Gorj, Mehedinţi, Romanaţi (Olt), Teleorman, Ilfov şi Tecuci.
Apelând la cei mai buni specialişti din ţară, boierul C. D. Mihail îşi construieşte, în centrul Băniei, somptuosul palat, ce va deveni celebru. Proiectul edificiului a fost întocmit de arhitectul Curţii Regale, Paul Goterreau, care a realizat planurile construcţiei, şi de arhitectul italian Constantino Cichi, care a supravegheat construcţia.
Palatul „Jean Mihail” este considerat ca având o valoare inestimabilă. Scara de onoare este făcută din marmură de Carrara, candelabrele din cristal de Murano, oglinzile sunt veneţiene, plafoanele sunt pictate, iar pereţii sunt tapisaţi cu mătase de Lyon. Valoroasa stucatură (o parte din ea aurită), luminatoarele, plafoanele pictate, coloanele, lambriurile, feroneria şi altele – toate acestea conferă încăperilor un aer de eleganţă şi stil rafinat. Construcţia a fost prevăzută, încă de la început, cu instalaţie electrică şi încălzire centrală.
În legătură cu palatul există şi o legendă care spune că proprietarul, Constantin Dinu Mihail, a cerut regelui aprobarea să acopere palatul cu monede de aur şi că răspunsul ar fi fost afirmativ, dar cu condiţia ca monedele să fie aşezate în dungă…
Documente din arhiva Palatului Jean Mihail (azi, Muzeul de Artă din Craiova) atestă că, în paralel cu construcţia palatului, muncitori macedoneni au pavat, cu piatră cubică, străzile dimprejur şi din centrul oraşului.
Constantin Dinu Mihail a murit în 1908, înainte de a apuca să-şi inaugureze edificiul. Inaugurarea a fost organizată, un an mai târziu, de cei doi fii ai săi, Nicolae şi Jean Mihail. Nicolae, fiul cel mare, a trăit mult timp în Franţa, unde a şi murit în 1918, iar cel mic, Jean, a rămas unicul moştenitor al uriaşei averi a tatălui său.
În palat, Jean Mihail (1875-1936) a locuit puţin timp şi fără să profite de luxul acestuia; a trăit retras, într-o cămăruţă, care, iarna, era, de cele mai multe ori, neîncălzită.
Jean Mihail a avut o carieră strălucită: a fost membru al Parlamentului României şi, în ciuda poziţiei sale sociale, a fost unul dintre susţinătorii reformelor agrare. Ulterior, el a mai moştenit şi bunurile altor trei rude: unchiul său, care în 1901 îi lasă casa din Bucureşti şi averea; mătuşa după mamă, care îi lasă moşia de la Deveselu (2.000 de hectare); cealaltă mătuşă, după tată, care îi lasă colecţia de tablouri şi o casă în Craiova. Astfel, Jean Mihail a devenit cel mai bogat român din acea vreme, nemaiexistând nimeni în ţară care să aibă proprietăţi de asemenea valoare, sute de mii de hectare şi conturi foarte mari în bănci.
Se spune că Jean Mihail era atât de bogat încât, în anii crizei economice mondiale din 1928-1933, a girat statul român pentru o parte din împrumuturile pe care acesta le-a contractat în străinătate…
În 1936, după moartea sa, el fiind ultimul reprezentant al familiei, întreaga avere – formată din numeroase moşii, din care peste 80.000 ha teren arabil, zeci de imobile şi terenuri pentru construcţii în diverse oraşe, peste 30 de milioane lei în numerar, alte 950 de milioane în efecte şi acţiuni depuse la diferite bănci din România, la care se adăugau banii şi bijuteriile din seifuri şi din tezaurele imobilelor locuite de el, în Craiova şi Bucureşti – a fost donată statului român, cu condiţia să se întemeieze Fundaţia „Jean Mihail”, care avea sarcina de a-i lichida averea vânzând pământ ţăranilor, în loturi mici, la preţuri rezonabile, să întemeieze şcoli, cămine culturale, biblioteci în sate, o şcoală superioară de agricultură, o maternitate model, să facă dotă fetelor sărace etc. Funcţionarii Fundației au avut însă salarii foarte mari şi atribuţii vagi, aşa că nu s-au prea grăbit să ducă la îndeplinire voinţa testamentară a donatorului. Au urmat vremuri tulburi şi nimeni nu a mai avut în atenţie Fundația „Jean Mihail” şi ce se întâmplă cu averea lăsată în urmă, astfel că o mare parte a dispărut.
Macedoneanul Jean Mihail rămâne, în istoria Craiovei, nu numai prin existenţa palatului care-i poartă numele, ci şi ca un mare filantrop, care a jucat un rol activ în viaţa socială şi politică a vremurilor în care a trăit.