Părerologos
Barajul, ultima frontieră spre CE 2020

0

de Gil Stoenescu
Foarte mulţi oameni competenţi, săriţi de la locurile lor de parcă i-ar fi împuşcat cineva de
sub scaun, şi-au vărsat veninul pe înfrângerea României în meciul cu Suedia. Toţi care au apărut la televiziuni, optimişti cât încape şi chiar dincolo de-atât, s-au întrecut în scoruri care de care mai aberante. Unii nu s-ar fi mulţumit cu 1-0, deşi era bun pentru calificare, ar fi vrut 2-0, 3-0, odată ca niciodată… Isprăvile craioveanului Mihăilă de la U21 le-au dat apă la moară şi celor fără bob de grâu în traistă. Îşi vor înstrăina valorile stelare pe cocoaşe de bani. Eu am luat la rost palmaresul naţionalei şlefuite de Contra (sau dimpotrivă), să văd pe ce se bazează unii şi alţii. Am constatat că oamenii competenţi, care mănâncă fotbal pe pâine (nu toţi, parte din ei mănâncă icre negre!), s-au rezemat de iluzii. Nu acest 0-2 cu Suedia e surpriza surprizelor şi răul relelor. Înainte de toate, pentru că Janne Andersson şi echipa lui purtătoare de coarne odine ne-au bătut la Stockholm cu 2-1, şi ne-au condus cu 2-0, exact scorul final de pe Arena Naţională. Cu oarece remuşcare, trebuie să recunoaştem că n-am fost mai breji nici în alte meciuri cu miză din preliminariie CE 2020, încât să ne sară muştarul că am lălăit-o cu suedezii. Cele mai grăitoare sunt întâlnirile cu Norvegia, de la care ar fi trebuit să ne dotăm din vreme cu plasa de siguranţă. Cu Suedia şi Spania pe final de stagiune nu prea te joci decât în filme SF. Norvegia, oricum am lua-o, a fost şi este inferioară Suediei. La ei am scos egal, 2-2, la noi au scos ei egal, 1-1. Aşa ca pentru desert cu pădureţe, să ne reamintim că bravii noştri „tricolori” abia au dus la capăt un 1-0 chinuit cu Malta! Ascultaţi-l încă o dată pe Tătăruşanu, daţi tare: „Asta ne e valoarea, dacă am bătut doar Malta şi Insulele Feroe”. Come back: „Asta ne e valoarea…” Veţi sări poate din nou în sus, că de vină e antrenorul care, din toată Liga I, başca ligile de afară cu ai noştri ca brazii, n-a găsit pe alţii mai de doftă, că selecţia se face pe pile sau la ordin, ceea ce n-ar fi de mirare. Să nu mai lungesc spusa, bazinul doldora de fotbalişti mari şi tari, titulari pe la teamuri stelare, nu lustragii de bănci, e pe trei sferturi gol. Restul e supraîncărcat cu speranţe. Întotdeauna există speranţă (e o axiomă), certitudinea ne mănâncă (e o dramă). Viitorul inflaţionist muşcă al dracului din prezentul ocupaţional până’n gât. Copiilor le lipseşte plăcerea de a juca, plăcere încartiruită, iar cauzele se altoiesc haotic. La barza chioară face Dumnezeu cuib din Paiele Naţiunilor. Calculele hârtiei duc spre o semifinală, în deplasare, fie cu Scoţia, fie cu Islanda, prin martie. Federaţia caută în stânga şi în dreapta pe cel care să-l înlocuiască pe Contra. Oastea cea vestită, gata să preia naţionala României, dă cu spatele din varii motive care nu ne interesează. L-am delegat pentru asta pe nefericitul Burleanu. Ca să nu ne mai batem cu cărămida în piept, e bine să luăm aminte: nici Scoţia, nici Islanda nu s-au specializat în autogoluri!