8 septembrie – Ziua Naţională a Republicii Macedonia de Nord

0

La mulţi ani, Macedonia!
La mulţi ani, macedoneni!
În ziua de 8 septembrie 2019, macedonenii din România, alături de toţi macedonenii, au sărbătorit cum se cuvine Ziua Naţională a Republicii Macedonia de Nord, ţara de origine a înaintaşilor celor ce sunt astăzi cunoscuţi drept comunitatea macedonenilor din România, reprezentaţi oficial de Asociaţia Macedonenilor din România.
Referendumul macedonean pentru independenţă – referendum organizat la 8 septembrie 1991, care a dus la declararea independenţei Macedoniei faţă de Republica Federală Socialistă Iugoslavia.
Referendumul din Macedonia a avut loc în ajunul destrămării SFRY (Republica Socialistă Federală Iugoslavia). Pe baza plebiscitului din decembrie 1990, care a convins poporul sloven să construiască un stat suveran şi Declaraţia de independenţă, Slovenia a declarat independenţa pe 24 iunie a anului următor. Imediat după aceea, a existat un conflict armat între JNA (Armata Populară Iugoslavă) şi apărarea teritorială slovenă. Ciocnirea militară s-a încheiat în 30 de zile cu Declaraţia Brion şi retragerea unităţilor JNA din Slovenia în Serbia şi BiH (Bosnia şi Herţegovina).
În aceeaşi zi cu Slovenia, pe baza unei decizii a Adunării Independente, şi-a declarat independenţa şi Croaţia.
Pentru a rezolva criza paşnic, Organizaţia Europeană a adoptat Declaraţia privind Iugoslavia la 27 august. Două documente au fost semnate – Acordul privind încetarea focului, unul dintre numeroasele nereuşite ce ar fi urmat şi un Memorandum privind extinderea activităţilor de monitorizare ale CE în Iugoslavia cu care s-a realizat declaraţia.
Declaraţia a fost semnată de preşedintele de atunci al SFRY, Stipe Mesic, în numele Consiliului Executiv Federal, Ante Markovic, precum şi de preşedinţii din toate cele şase republici. În numele CE, Declaraţia a fost semnată de Hans van den Broek, preşedintele Consiliului de Miniştri şi şeful Diplomaţiei Olandei, care a prezidat atunci Comunitatea Europeană.
Declaraţia a garantat inviolabilitatea frontierelor externe şi interne, dreptul popoarelor de a-şi declara propria suveranitate, de a nega folosirea forţei ca act politic final şi, de altfel, de a impune sancţiuni riguroase.
CE, ca ultimă încercare de a preveni apariţia războiului civil pe măsură ce criza Iugoslaviei se dezvoltă, organizează Conferinţa de pace pentru Iugoslavia, la 7 septembrie, la Haga.
Recunoscând situaţia din Iugoslavia, prima adunare macedoneană multipartidă a adoptat Declaraţia de Independenţă la 25 ianuarie 1991. Aceasta a fost urmată de decizia de a convoca un referendum la 8 septembrie 1991. După lungi şi obositoare negocieri în Parlamentul Macedoniei, parlamentarii au decis ca la referendum să adreseze întrebarea:
Sunteţi pentru o Macedonie independentă, cu dreptul de a intra într-o viitoare alianţă a statelor suverane din Iugoslavia?
În mod oficial, voinţa poporului pentru un stat independent a fost confirmată printr-o Declaraţie de acceptare a rezultatelor referendumului din 18 septembrie 1991 în Parlamentul Republicii Macedonia.
Rezultatele referendumului
Conform datelor oficiale, din 1.325.807 de cetăţeni cu drept de vot au votat 1.132.981 sau 71,85% din numărul total de alegători, în timp ce 1.079.308 (95,26%) din numărul total de alegători au votat pozitiv la referendum, adică 72,16% din numărul total de cetăţeni eligibili).
Pe 8 septembrie, în Piaţa ”Josip Broz Tito”, denumită astăzi ”Macedonia”, preşedintele Comisiei pentru Referendum a anunţat primele rezultate, potrivit cărora Macedonia a votat pentru a deveni un stat independent şi suveran. Cu această ocazie, preşedintele de atunci, Kiro Gligorov, a salutat mulţimea cu următoarele cuvinte: „Cetăţene şi cetăţeni ai Macedoniei, permiteţi-mi să vă felicit în această seară, pe voi şi pe toţi cetăţenii Macedoniei, pentru o Macedonie liberă, suverană şi independentă”.
A existat o prezenţă masivă la vot şi în diaspora, în Statele Unite, Canada şi Australia, unde votarea a fost prematură şi, în multe locuri, s-a remarcat că toţi alegătorii au votat în favoarea referendumului.
În zilele anterioare referendumului au existat apeluri către toţi liderii politici şi către toţi cetăţenii să se prezinte şi să îşi dea votul. Apelul a fost acceptat de toţi, în afara partidelor de naţionalitate albaneză, care au solicitat boicot, susţinând că albanezii sunt un popor dezavantajat. Din această cauză, cetăţenii de naţionalitate albaneză au boicotat acest referendum.
Republica suverană şi independentă Macedonia a fost constituită prin Declaraţia Adunării Republicii Macedonia la 15 ianuarie 1991, iar hotărârea este confirmată în referendumul privind autonomia şi independenţa din 8 septembrie 1991. A fost imediat recunoscută de multe ţări. Bulgaria a recunoscut pentru prima dată noul stat la 15 ianuarie 1992. Turcia, Rusia şi fostele republici iugoslave au procedat la fel. Serbia şi SRC, de asemenea, au recunoscut Macedonia abia în 1996.
Din 1990 până în 2006, au avut loc patru alegeri parlamentare şi tot atâtea alegeri prezidenţiale. Kiro Gligorov a fost primul preşedinte al ţării (în două mandate). Apoi, Boris Trajkovski. După moartea sa, a fost ales Branko Crvenkovski. Actualul preşedinte este Stevo Pendarovski. Primul preşedinte al guvernului Macedoniei independente a fost Nikola Kljusev, apoi au fost aleşi Branko Crvenkovski, Ljupco Georgievski, Hari Kostov, Vlado Buckovski şi Nikola Gruevski.
În 2001 apare conflictul dintre forţele de securitate macedonene cu o parte a comunităţii etnice albaneze din Macedonia. Conflictul nu a fost pe scară largă, dar statul a fost întors mult în urmă din punct de vedere economic şi politic. Prevederile aşa-numitului Acord-cadru, semnat la 13 august 2001 la Ohrid, la care au participat reprezentanţi ai comunităţii internaţionale, a fost implementat treptat în modificările Constituţiei Republicii Macedonia şi în legislaţia sa.
La 11 noiembrie 1991, Parlamentul a adoptat Constituţia statului. Primul Parlament multipartit al Republicii Macedonia este constituit, la 20 martie 1991 a fost ales un guvern-expert al Republicii Macedonia, condus de Nikola Kljusev în funcţia de prim-ministru, Parlamentul l-a ales pe Kiro Gligorov în funcţia de preşedinte, iar vicepreşedinte al preşedintelui a fost ales Ljubco Georgievski. Cel mai mare grup parlamentar a fost grupul VMRO-DPMNE.
Chiar de Paşte 1992, Macedonia a devenit independentă din punct de vedere monetar. Prim-ministrul Kljusev a prezentat în faţa publicului primii bani macedoneni – denarii. Numele unităţii valutare macedonene a fost dat de MANU.
În 1994, înainte de al doilea rând de alegeri parlamentare, Alianţa pentru Macedonia a fost formată din SDSM, Partidul Liberal şi cel Socialist. Alegerile au fost boicotate de opoziţia principală VMRO-DPMNE, precum şi de Partidul Democrat.
Kiro Gligorov a fost ales preşedinte al Republicii pentru un mandat de 5 ani.
În 1996 au avut loc alegeri locale, cetăţenii au ales primari ai municipalităţilor şi pentru oraşul Skopje şi consilieri ai municipalităţilor şi ai oraşului Skopje.
În 1996 a fost adoptată Legea privind autonomia locală şi Legea privind împărţirea teritorială a Macedoniei.
În 1998 s-a organizat al treilea rând de alegeri parlamentare, pe care le-a câştigat VMRO-DPMNE.
În 1999 au avut loc alegerile prezidenţiale în care Boris Trajkovski a fost ales preşedinte al Republicii. În anul 2000 au avut loc alegeri locale. În 2004, după moartea tragică a preşedintelui Boris Trajkovski, au avut loc alegeri prezidenţiale, iar preşedinte a fost ales Branko Crvenkovski.
La sfârşitul lunii februarie 2001 încep împuşcăturile în Tanusevci, Macedonia se angajează în război cu teroriştii albanezi din Kosovo şi Macedonia. La 13 mai 2001, cu medierea comunităţii internaţionale, se formează la restaurantul Panteleimon de pe Vodno un guvern naţional de salvare, o largă coaliţie, care include toate partidele parlamentare.
La ideea preşedintelui Boris Trajkovski, se încep discuţii cu privire la necesitatea unei strategii de securitate naţională unică.
Macedonia a ieşit din SFRY singura fără război, dar a rămas şi fără armele şi echipamentele complete pe care JNA le avea în ţară. Evitând conflictele, atunci preşedintele Gligorov a părăsit JNA pentru a scoate totul din Macedonia, căutând opţiunea că ţara ar putea să nu aibă nevoie de o armată şi că aceasta ar trebui complet demilitarizată. Situaţia a început să mişte puţin o dată cu primirea în dar a aproximativ o sută de tancuri T-55 din Bulgaria, care au dus principala povară a războiului, într-un moment în care ministrul apărării era Nikola Kljusev. Macedonia a cumpărat elicoptere, avioane şi tancuri din Ucraina, care au fost ulterior oprite atât de sediul NATO, cât şi de Ucraina. Partea principală a creării arsenalului de astăzi al armatei a venit pe vremea ministrului Ljuben Paunoski, când contactele cu NATO s-au intensificat.
Patru ani după conflictul din 2005, Macedonia a primit statutul de candidat pentru aderarea la UE, iar în 2008, o recomandare din partea Comisiei Europene de a începe negocierile de aderare cu Uniunea a fost repetată în anul 2017.
În afară de aderarea la UE, aderarea la NATO este, de asemenea, un obiectiv strategic al Republicii Macedonia. Pe 3 aprilie 2008, la Summit-ul NATO de la Bucureşti, Grecia a blocat invitaţia pentru Republica Macedonia de a adera la NATO.
De la independenţa sa şi până astăzi, Republica Macedonia a trecut prin mai multe crize politice, printre care cea mai mare şi cea mai importantă pentru independenţa sa este considerată a fi criza politică, care s-a adâncit în 2015 şi care a trecut de la politic la instituţional şi apoi la criza de securitate.
„8 septembrie nu este începutul, ci continuarea unei lupte glorioase, o luptă pentru libertate. 8 septembrie înseamnă şi idealurile lui Goce, Pitu, Dame, Gjorce. Este şi sfidarea lui Alexandrov, dar şi dragostea lui Prlicev şi Misirkov. Aceasta este dedicarea lui Satev şi Panko faţă de Chento, dar şi visul lui Dragan Bogdanovski. 8 septembrie este Macedonia. Şi nimeni nu trebuie să uite asta, indiferent din ce partid politic provine.” (Hristian Miţcoschi).
Putem continua ca o concluzie şi, în acelaşi timp, putem spune aceste lucruri cu alte cuvinte, folosindu-ne de cunoscutul cântec macedonean:
„Oriunde mergi,
Oriunde te plimbi,
Nu te speria, nu te ruşina,
Să fii macedonean.”

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ