Primul ar fi materializarea lui într-o piaţă care nu (mai) iubeşte banda desenată, o piaţă care este situată foarte departe nu doar de cea occidentală unde banda desenată stă la masă cu beletristica într-un parteneriat egal, dar departe şi de vecinii noştri apropiaţi. Spre exemplificare, producţia de peste 300 de albume şi publicaţii de benzi desenate care apar anual în Serbia, o ţară de trei ori mai mică decât a noastră şi cu doar 10 milioane de locuitori, nu suportă comparaţia cu demersul românesc ce inventariază câteva editări anuale.
Cu atât mai insolită este partea tehnică, condiţiile de excepţie în care sunt prezentate benzile desenate: hârtie de calitate, copertă cartonată – toate atributele unui album occidental.
Crăişorul Marcu la Rovine
În fine, insolită este şi aria spaţio-temporală tratată în acest album – şi e momentul să menţionăm autorii, sârbi: Marko Stojanović şi desenatorii Marko Nicolić şi Dejan Nenadov – ce porneşte de la o perioadă istorică ce vizează direct şi România, mai precis regiunea Olteniei, prin bătălia de la Rovine de la 1395. De altfel, eroul principal este legendarul Marko Kraljević, care ar fi fost pe jumătate român după mamă, ce încă înviorează baladele româneşti sub denumirea de „Crăişorul Marcu”. Devenit nemuritor, după fatidicul Rovine, se însoţeşte cu un vampir misterios numit Cen şi bântuie Europa sfârşitului de secol XVIII, confruntându-se cu creaturi mitice şi personaje istorice şi literare. Mozart este personajul în jurul căruia se centrează acţiunea acestui volum şi aflăm de ce Recviemul său nu a fost terminat. O menţiune specială pentru naraţiunea literară a acestui album, naraţiune ce uneori o eclipsează uneori pe cea grafică prin introspecţia, dialogurile elaborate şi consistenţa lor. Grafismul, destul de expresionist, creând o atmosferă sumbră şi misterioasă, e caracterizat prin contrastul jocului de alb şi negru, pus mai mult în evidenţă de tuşele gri de fundal. Interesant este şi flashback-ul bătăliei de la Rovine executat în alt stil grafic, bazat pe haşură, de către Dejan Nenadov. Să mai menţionăm că versiunea în limba română îi aparţine lui Dragan Predić şi Marian Mirescu, acesta din urmă fiind şi autorul elaboratelor note şi explicaţii.
„Recviem”-ul este primul dintr-o suită de opt albume, „Veşnicii” beneficiind şi de un spin-off prin seria, complementară, „Cei fără sânge”.
O dublă miză
De ce este importantă apariţia versiunii în limba română a acestei serii? În primul rând pentru că ea reînnoadă tradiţia benzii desenate istorice, atât de promovată în „epoca de aur”, dar la un alt nivel decât cel formal şi schematic cu care diriguitorii culturali ai României de atunci obişnuiseră cititorii. În al doilea rând, pentru că până ca anemica producţie românească de benzi desenate să intre cu drepturi depline în UE, ea trebuie, într-o logică firească a lucrurilor, să adere la spaţiul BD balcanic. Cu atât mai mult, cu cât sârbii au oferit de nenumărate ori dovezi de atenţie şi curtoazie autorilor români de benzi desenate. Să nu uităm – pentru că vorbim de seria „Veşnicii” – că, din totalul de peste 80 de autori din spaţiul ex-iugoslav care au contribuit la realizarea seriei, câţiva români – Adrian Barbu, Dan Ianoş, Cristian Dârstar – au fost solicitaţi expres.
Ne dorim ca iniţiativa editorială a craioveanului Marian Mirescu – şi ea insolită în spaţiul autohton – să aibă destul combustibil pentru continuarea publicării seriei în limba română.