La originea imnului naţional se află poemul patriotic „Un răsunet”, scris de Andrei Mureşanu şi publicat în numărul 25 din 21 iunie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Melodia a fost culeasă de Anton Pann, personalitate pe care Râmnicu Vâlcea o consideră unul dintre simbolurile locului. O perioadă, Anton Pann a fost profesor de muzică la şcoala de pe lângă Episcopia Râmnicului şi cântăreţ la biserica „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea. El a locuit în imobilul din strada Ştirbei Vodă (azi Muzeul memorial „Anton Pann”), aflat pe acea vreme la marginea oraşului, pe drumul Cheii şi al Olăneştilor. Iar potrivit documentelor vremii, la sfârşitul adunării din 29 iulie 1848, însuşi Anton Pann a dirijat corul care a cântat mai multe melodii, „dintre care una a fost armonioasă şi triumfală”.
Un simbol al rezistenţei românilor
Cântecul a devenit simbol de eliberare şi a însufleţit numeroasele adunări ale militanţilor paşoptişti pentru drepturi naţionale, mai ales din Transilvania. „Deşteaptă-te, române” a fost intonat în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), în Primul Război Mondial şi la Marea Unire din 1918, dar şi în cel de-Al Doilea Război Mondial. Autorităţile comuniste au interzis cântecul până în 1970, când a putut fi din nou cântat, dar fără versurile originale. Pe 22 decembrie 1989, ”Deşteaptă-te, române” a fost intonat pe străzi de către masele de oameni care îl alungaseră pe Ceauşescu. Din 1991, melodia, care are 11 strofe, a devenit, prin Constituţie, Imn Naţional al României. Din 1996, Ziua Imnului Naţional este sărbătorită în fiecare an pe data de 29 iulie.
Trei zile de sărbătoare
Şi în acest an, Ziua Imnului Naţional este marcată la Râmnicu Vâlcea cu festivităţi organizate pe parcursul a trei zile (27-29 iulie). Au fost invitaţi premierul Viorica Dăncilă, ambasadori ai mai multor ţări acreditaţi în România, primari ai oraşelor înfrăţite cu Râmnicu Vâlcea, personalităţi ale Râmnicului atât din ţară, cât şi din străinătate.
