Click for Craiova, Romania Forecast
Reportaj | Numarul 340 | 25 Aprilie 2012
Biserica “Sfântul Nicolae”, monument istoric datat din 1805, supravieţuieşte numai cu ajutorul localnicilor

Minunea de la Zgubea-Vâlcea

Pe dealurile satului Zgubea Mică, din comuna Sineşti, o bisericuţă mică de lemn şi-a scris istoria. De o frumuseţe care te apropie de Dumnezeu, acest lăcaş este îngrijit de oamenii satului, puţini la număr, care au mai rămas în aceste locuri.

de Eugen Dinu

De departe, privirea nu îşi dezvăluie frumuseţea acestor locuri. Trebuie să mergi  ceva pe jos ca să ţi se arate crestele caselor răspândite pe aceste dealuri. Dar ceea ce îţi atrage atenţia sunt turlele unei bisericuţe care se înalţă ţanţoşe la cer. Păzită cu străşnicie de oamenii satului, cei cu ranguri mai înalte au uitat de mult de existenţa bisericuţei de lemn, «Sfântul Nicolae», monument istoric datat din 1805.  “Deocamdată, eu îngrijesc de biserică. Până vin aici lângă nevastă-mea”,  ne mărturiseşte Aurel Stanca, în vârstă de 66 de ani. “Vedeţi această bisericuţă? Este pe teritoriul comunei Sineşti, dar noi am vrea ca satul Zgubea Mică să aparţină de Roşiile. Ne-am ocupa de oameni şi am încerca să facem ceva pentru acest monument. E destul de greu şi multe hârtii cu care să umbli. Nici nu ştim prea bine procedura, dar o să ne interesăm… Noi am băgat şi lumină aici”, ne spune cel care ne însoţeşte pe dealuri, secretarul comunei Roşiile, Ion Tuţă.

 

Au vrut să o ia pentru Muzeul Satului

Pe Aurel Stanca, cel care locuieşte gard în gard cu Bisericuţa de Lemn «Sf. Nicolae», îl cunoaşte toată lumea. Anul trecut a fost călcat de hoţi şi bătut cu cruzime, dar Dumnezeu i-a dat zile. Oamenii i-au fost alături şi l-au susţinut, în ciuda faptului că poliţiştii din comună nu au descoperit hoţul. A zăcut cel puţin o lună în spital. Ne deschide uşa bisericii şi începe rând pe rând să ne vorbească despre trecutul ei şi despre vicisitudinile prin care a trecut. “Bisericuţa era pe nişte cărămizi şi am ridicat-o pe cric ca să îi fac fundaţie de beton. Am pus şi acoperiş de tablă ca să nu mai plouă în ea. Şi pardoseală am făcut, am mai reparat câte ceva. Biserica asta nu are cuie decât de lemn în îmbinările perfecte. Haideţi să vă arăt ce hârdăuri cioplite în piatră sunt aici. E unul mare unde se botezau copiii, iar altul mai mic unde se spăla părintele. Masa din altar este tot de piatră, cartea Vechiul Testament este foarte veche, iar uşile altarului sunt făcute din acelaşi lemn”, ne arată Aurel Stanca, rând pe rând, minunăţiile din lăcaş. Pe partea stângă a peretelui din altar un scris indescifrabil este cioplit în lemn: “Au venit nişte tineri care au încercat să desluşească ce este scris, doar nu au putut găsi, în rest nimic…”  Două sfeşnice înalte de lemn pe care sunt cioplite tot felul de imagini fac parte din tezaurul bisericuţei. “Vedeţi? Pe fiecare parte este sculptat câte ceva. O bisericuţă, chipul Sfintei Maria, Maica Domnului, Iisus Hristos… Atrag atenţia oricui. Ce să vă mai arăt eu?  Bisericuţa în afară este împrejmuită de un brâu de lemn care atestă faptul că este foarte veche, poate mult mai veche decât anul în care a fost declarată ca ridicată. Au vrut să o ia de aici la Muzeul Satului, dar nu au luat-o. Ea trebuie să rămână în locul unde s-a ridicat, aşa este menirea”, spune nea Aurel. 

 

Mormânt din 1888

Bătrânul satului este însă Ion Păuna, în vârstă de 83 de ani. Ştie o sumedenie de poveşti pe care ni le împărtăşeşte: “Nu ştim din ce an aparţine satul Zgubea Mică de Sineşti. Dar în anul 1942, când preceptorii au vrut să treacă satul de Roşiile, un părinte de atunci, pe numele Bălăşescu, a spus: “Blestemat cine trece!”. Şi de atunci, nimic nu s-a  făcut!”, îşi începe povestea Ion Păuna. Aici, pe deal, localnicii, de frica turcilor, şi-au construit bordeie ascunse, în punctul Balta lui Turban. Cărămizile se găsesc şi acum, dacă vreţi să le vedeţi. Haideţi să vă arăt cel mai vechi mormânt. Este din 1888 şi este îngropat un preceptor care a fost găsit mort la Balta Dragului, în comuna Roşiile. Mai sunt poveşti de nişte tuneluri pe sub pământ, care fac legătura între biserică şi bordeie, dar nu ştim nimic sigur”, ne spune Ion Păuna, care a fost lăcătuş timp de 37 de ani. Bătrânul mărturiseşte că de fiecare dată când era plecat la muncă, se întorcea cu drag în locurile unde s-a născut: “Pe vremuri, spuneam mereu că, dacă ne-ar da pământurile înapoi, eu l-aş lua înapoi. Şi l-am luat!”

 

Interpelare la Ministerul Culturii

Pentru întreţinerea bisericii, bani nu au dat decât localnicii. “Dacă vreţi, eu vă dau şi lista cu oamenii care au contribuit la reparaţii”, ne spune inimosul nea Aurel. “La biserica din satul Zgubea Mică se duce preotul să spovedească, se face hram, pomeni sau când este solicitat. Aici vin oameni nu numai din Zgubea Mică, ci şi din satul Zgubea Mare, care aparţine comunei Roşiile. Pentru că monumentul istoric nu este sfinţit, nu se pot ţine încă slujbe, dar pentru sfinţire mai trebuie îndeplinite câteva condiţii. Mai trebuie bani pentru recondiţionare. Pictura a mai fost refăcută pe alocuri de către un nepot al lui Aurel Stanca din Livezi. Eu personal o să intervin la deputatul Constantin Mazilu, din Colegiul Bălceşti, pentru o interpelare la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru alocarea unei sume de bani necesare la recondiţionarea acestui monument istoric”, ne-a mărturisit Doru Diaconu, şeful de cabinet al deputatului Constantin Mazilu.

Muzeul Olteniei
Anticariat
Tomograf Slatina
Academia de Baschet Ionut Dragusin