Indiscret Editorial
Lustraţia printre poliţişti: târziu şi degeaba
Voteaza Articolul

Lustraţia printre poliţişti: târziu şi degeaba


de Iancu Bâţă

Zilele acestea, mai exact pe 12 martie 2012, se împlinesc 22 de ani de când, în urma unei impresionante manifestaţii ce avusese loc cu o zi înainte în celebra, pe atunci, Piaţă a Operei, s-a adoptat Proclamaţia de la Timişoara, document programator ce conţinea controversatul punct 8 în care se propunea ca legea electorală să interzică, pentru trei legislaturi consecutive, dreptul la candidatură, pe orice listă, inclusiv la Preşedinţia României, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de securitate. Aceştia erau văzuţi de cei ce redactaseră proclamaţia, şi nu numai, ca principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor ce frământau societatea românească în acele timpuri nu prea îndepărtate şi, după părerea mea, chiar dacă nu în aceeaşi măsură, şi în cele prezente.

Avantaje şi dezavantaje
Eram încă tânăr pe atunci, 36 de ani, botezat de două-trei luni poliţist, după ce, timp de 10 ani, fusesem ofiţer de miliţie. Ca poliţist aveam aceiaşi colegi şi aceiaşi şefi ca în Miliţie. Se schimbaseră câţiva doar, pe la Bucureşti, la vârful instituţiei, iar la noi, la Dolj, şeful de la judeţ plecase la Bucureşti, la vârf, iar şeful de la municipiu, de la Craiova, trecuse la judeţ, tot şef. Mentalităţile erau aceleaşi, doar că nu mai eram aşa cocoşi ca înainte, în general vorbind. Ne bucurasem şi noi, miliţienii, ca şi ceilalţi cetăţeni, de căderea lui Ceauşescu, deşi eram consideraţi printre privilegiaţii regimului. Am fost, într-adevăr, privilegiaţi. Şefii cei mari. Nu neg că şi noi, cei mici, am avut unele avantaje. Dar şi noi trăiam tot în România, alături de ceilalţi, aveam şi noi familii, părinţi, fraţi, rude. Nu uit când, trecând odată pe la părinţii mei din Teleorman, i-am găsit făcând baie în toiul nopţii, pe la ora două. Întrebându-i, mi-au răspuns că doar atunci aveau curent electric. Aveam grijă ca, atunci când mergeam pe la ei, să le duc kilograme de lumânări să le aprindă când li se lua lumina, că de gaz nici vorbă să se mai găsească. Mă împrietenisem, special în acest scop, cu un preot şi cu d-l Fronie, gestionar la un magazin de pompe funebre de pe strada România Muncitoare, care şi ei îmi dădeau cu porţia, să le rămână pentru enoriaşi şi clienţi. Trebuia să le duc şi pâine, că nu le ajungeau 300 de kg de grâu cât primeau într-un an de la CAP, pentru a mânca în fiecare zi. Asta era limita maximă pentru pâinea unei familii de ţărani: 300 kg de grâu pe un an de zile. După ce o măcinau, după ce dădeau uiumul la moară, după ce puneau tărâţele deoparte calculaţi cam câtă făină le rămânea. Aşa că trebuia să le duc eu pâine de la oraş, lor, cărora le treceau prin mâinile bătătorite miile de tone de grâu luate cu japca de stat. Despre ulei, zahăr şi alte cele nu mai vorbesc. Ca să vedeţi cât de rău am ajuns acum, de unii regretă acele timpuri!

Ceaţa tranziţiei
Aşa că nu vă miraţi că ne-am bucurat şi noi, miliţienii, când a căzut Ceauşescu. Bucuria ne-a fost însă de scurtă durată. După doar câteva ore, am început să fim acuzaţi de faptele celor care lucraseră în miliţie şi securitate pe când noi abia ne năşteam, prin anii ’50. Gratulaţi cu dulci epitete: terorişti, şobolani împuţiţi, torţionari. Acuzaţi că otrăvim apa din fântâni, că tragem în salvări, că omorâm oameni nevinovaţi. Unora chiar, după ce au fost linşaţi în stradă, li s-au vârât şobolani pe gât, iar în ochi le-au fost înfipte stelele de pe epoleţi. Ne-am fi dorit ca noua putere să instituie nişte comisii, să le comunice sediul şi să anunţe populaţia că toţi cei ce au de reclamat abuzuri şi ilegalităţi comise de miliţieni să se adreseze acelor comisii. Care să ne cearnă şi să hotărască: ăsta merge la puşcărie, ăsta pleacă, ăsta rămâne. Dar s-a gândit cineva la asta? Nu, am fost etichetaţi şi judecaţi, la opinia publică mă refer, în bloc. Mai mult, la puţin timp după instituirea pluripartidismului, unul dintre liderii partidelor istorice iese cu o declaraţie conform căreia peste 800.000 de foşti comunişti trebuie arestaţi şi traşi la răspundere. Cine credeţi, ne-am gândit noi, că vor fi primii trimişi să ispăşească dintre cei 800.000? Tot în bloc, făra discernământ? Şi chiar dacă punctul 8 al proclamaţiei spunea explicit că a fi membru de partid nu e o vină, puteam avea noi încredere că va fi aşa, după declaraţia liderului la care m-am referit mai sus? Noi, care ştiam că în 1948 şi 1949, în nopţile premergătoare emiterii decretelor de înfiinţare a Securităţii Poporului şi a Miliţiei Populare, fuseseră arestaţi toţi vechii poliţişti şi ofiţeri de informaţii, cu excepţia celor ce acceptaseră să devină informatorii comuniştilor infiltraţi în structurile de contrainformaţii ale acelei vremi? După arestare, au fost închişi în Cetatea Făgăraşului, apoi trimişi la Canal, în lagărul de la kilometrul 5, împreună cu infractori de drept comun cu care se intersectaseră pe parcursul carierei profesionale, care le-au transformat viaţa într-un calvar, după care iadul părea o dulce ispăşire. Mai mult, toţi au fost divorţaţi din oficiu, pentru ca membrii fostelor familii să nu aibă dreptul de a se interesa de ei, de a solicita vorbitor, de a le trimite alimente şi medicamente. Ştiam, de asemenea, ce au păţit mulţi poliţişti, jandarmi şi ofiţeri de informaţii când au venit legionarii la putere, zeci dintre ei fiind măcelăriţi cu topoarele în beciurile Jilavei sau împuşcaţi în birourile lor din Prefectura Poliţiei Capitalei. Aşa că, deşi eram convinşi de justeţea punctului 8 de la Timişoara, mulţi dintre poliţişti au acţionat, din impedimente politice, împotriva aplicării acestuia. Mai ales că SRI-ul încă nu se înfiinţase oficial, iar foştii ofiţeri de securitate fuseseră mutaţi în alte judeţe, la Craiova fiind aduşi ofiţeri din Hunedoara, Teleorman şi de aiurea, care nu erau familiarizaţi nici cu teritoriul, nici cu populaţia, fiind lipsiţi de eficienţă. Sunt convins că, dacă nu ar fi existat această împotrivire surdă, tacită, prevederile punctului 8 ar fi putut fi aplicate, iar astăzi am fi avut, într-adevar, o altă societate. Mai dreaptă şi mai curată. Cel puţin în poliţie există generaţia căpitanilor, ofiţeri încă tineri, cu 9-10 ani vechime, care nu îndepliniseră funcţii de conducere în sistem, dar acumulaseră deja experienţă, fără a fi încă atinşi de tarele şi mentalităţile celor cu vechime. Sunt sigur că şi-n celelalte instituţii ale statului era la fel. Aşa că lustraţia era perfect posibilă, fără a se produce un hiatus în funcţionarea statului şi a societăţii, în ansamblul ei.

Aceeaşi Mărie...
Ce s-a întâmplat însă? De ochii lumii au fost îndepărtaţi câţiva dintre şefii mai vechi şi înlocuiţi cu ofiţeri tineri, printre care m-am numărat şi eu. Puţini însă, foarte puţini, şi nu în funcţii în care ar fi putut într-adevăr să mişte ceva. În ultimii doi ani înainte de Revoluţie lucrasem direct cu şeful cel mare al miliţiei judeţene, excelent profesionist de altfel, de la care avusesem ce învăţa. Spre sfârşitul lui ’89 m-a chemat la el şi mi-a spus, puţin jenat, că peste câteva zile e ziua de naştere a ministrului de interne, rugându-mă să merg la Poligrafie pentru a tipări o felicitare specială, dându-mi şi indicaţii cum ar trebui să arate. M-am prezentat la directorul de atunci, care m-a ajutat să rezolv sarcina. A durat două zile, dar am primit o felicitare de mărimea A4, tipărită pe o hârtie specială, cu litere din foiţă de aur, pusă într-o mapă superbă din piele roşie, cu panglică tricoloră, o splendoare, ce mai încoace şi-ncolo. Peste doar câteva luni, în prima parte a lui 1990, m-a chemat noul şef al poliţiei judeţene, instituţie democrată acum, care, luându-mă prieteneşte pe după umeri, mi-a murmurat la ureche că are o informaţie confidenţială că, săptâmana viitoare, e ziua noului ministru, bla-bla… Am ripostat: „Iar începem cu d-astea, domnule colonel?!“. „Lasă bă, ce ştii tu, eşti încă tânăr, n-ai habar de dedesubturi“, mi-a replicat el. Mă rog, până la urmă m-am dus la Poligrafie unde, când au auzit ce voiam, tipografii cât pe ce să mă ia la bătaie. Am fost scăpat din mâinile lor de directorul adjunct, care mi-a spus, tot confidenţial: „Lăsaţi şefu’ că se rezolvă, am eu oamenii mei, ce dracu’, de ce n-aţi venit direct la mine?“. S-a rezolvat, dar am realizat cătă dreptate aveau cei de la Timişoara cu al lor punct 8. Peste încă puţin timp, eram şeful economicului de la municipiu şi au murit nişte vaci, destule, la CAP-ul de la Melineşti, încă nedesfiinţat, aflat în arondarea municipiului. Am fost chemat la inspectorat, unde şeful economicului pe judeţ îl convinsese pe şeful cel mare al poliţiei că este necesară o anchetă, să stabilim vinovaţii şi să-i arestam spre învăţătură de minte. Avea experienţa berbecuţilor de la Filiaşi. Băieţii mei stabiliseră deja informativ că vacile muriseră de foame, n-aveau nutreţ, aşa că m-am opus oricărei anchete. „Ce facem, şefu’?“, i-am zis celui mare, „de-abia am scăpat de agricultură şi acum ne băgăm iarăşi slugi, în loc să facem muncă de poliţie?“. Pentru că pe vremea dictatorului stăteam cu lunile pe câmp, în campaniile agricole şi toamna târziu, când terminam cu grâul şi porumbul, ne luau şefii la şuturi că avem dosare nerezolvate. Nu au fost de acord cu mine şi, învăţaţi ca pe timpurile nu de mult apuse, am mers la dreptate la primul secretar, cum ar fi. Noroc că, spre cinstea sa, noul prefect, sau cum se numea funcţia sa de atunci, Ilie Ştefan, a realizat absurdul situaţiei şi nu a fost de acord cu nicio anchetă. Dar mentalităţile existau, iar vechii şefi le perpetuau cu osârdie în noile instituţii, pretins democratice.

“Avangarda” contra conservatorismului
Nu peste multă vreme, prin toamnă, în noua instituţie botezată SRI, cu care împărţeam aceeaşi clădire de pe Amaradia, plus popota, garajul şi alte dependinţe, s-au întors şi băieţii de la „Secu“, care hălăduiseră prin alte judeţe, să-i mai uite lumea. Mi-am dat seama că punctul ăla cu lustraţia fusese înmormântat deja. În ceea ce mă priveşte, ajuns acum locţiitor al şefului Poliţiei municipiului Craiova, unul dintre puţinii tineri cu funcţie de comandă, părerile şi luările mele de poziţie deranjau frecvent dinozaurii din Consiliul de conducere al inspectoratului. Comanda municipiului era compusă, pe atunci, din şeful poliţiei şi trei adjuncţi, care asigurau prin rotaţie permanentă la conducere. Şedinţele consiliului se desfăşurau, de regulă, în zilele de luni, de la municipiu participând şeful şi cei doi adjuncţi care nu erau de permanenţă. Până la urmă, sătul de ideile mele „avangardiste“ şi de propunerile menite să schimbe ceva, şeful inspectoratului i-a ordonat şefului poliţiei municipale să facă în aşa fel încât să nu mai particip la şedinţele de consiliu, să rămân la sediul din strada Libertăţii pentru a asigura permanenţă la comandă, indiferent dacă era sau nu rândul meu. Şi aşa, vechile mentalităţi din poliţie nu numai că au învins, că învinseseră deja, dar nu au mai fost nici măcar deranjate. Cred că la fel s-a întâmplat şi în celelalte instituţii ale statului român. Iar vechile năravuri şi mentalităţi nu numai că au fost menţinute, ci s-au şi dezvoltat, atingând în prezent o amploare fără precedent.

Anemica lustraţie
Aflată într-o acută lipsă de credibilitate, puterea portocalie şi acoliţii săi au repus zilele trecute pe tapet chestiunea lustraţiei, adoptând pe şest o lege de tot râsul, nu doar şchioapă, ci oloagă de-a binelea, crezând că astfel prostesc populaţia. Nu prostesc pe nimeni în afară de ei înşişi dacă chiar cred că, în afara propriilor talibani, înghite cineva asta. După părerea mea, care cred că este în concordanţă cel puţin cu a celor ce protestează de aproape două luni în pieţele publice, dacă se vrea într-adevăr asanarea morală pe care au avut-o în vedere promotorii Proclamaţiei de la Timişoara, o adevarată lege a lustraţiei ar trebui extinsă şi asupra celor ce ne-au condus după decembrie ’89, sunând cam aşa: „Se interzice pentru următoarele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, inclusiv la cea pentru Preşedinţia României, al foştilor activişti comunişti şi utecişti, al ofiţerilor de securitate şi miliţie, precum şi al celor care au îndeplinit funcţii de conducere de orice nivel în instituţiile statului ori în regii sau alte unităţi economice cu capital de stat, începând cu 6 martie 1945 şi până în prezent. Începând cu data adoptării prezentei legi, se interzice, de asemenea, ocuparea oricărei funcţii de conducere în instituţii ale statului român sau în regii ori alte unităţi economice cu capital de stat de către cei din categoriile menţionate în alineatul precedent“.

Pe noi ne intereseaza parerea dumneavoastră! Exprimaţi-vă obiectiv în legatura cu articolul de mai sus, iar dacă "l-am ochit", aveţi colţişorul dumneavoastră de pagină. De ce facem asta? Pentru că lucrul cel mai de preţ care-i lipseşte acestei ţări este conversaţia şi posibilitatea de a citi şi analiza alte păreri ale românilor ei. Şi nu vă daţi la o parte din a ne critica.

Vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

Nume:
Comentariu:
ComentariuTotal de acord.
Scris de Viorel
Comentariu-Legea lustratiei cred ca trebuia introdusa si aplicata chiar din anul 1989 si azi romania ar fi avut 99% cetateni bogati,acum este prea tirziu deoarece ei au fost stapini pe arhive clasificate aur,propietati,imobile,paduri,diverse valori,singura sansa a romaniei este luarea privilegiilor si inghetarea averilor,despagubirea tuturor victimilor din fostul si actualu regim
Scris de OLTEANU ALY
ComentariuMultumesc pentru apreciere, baieti! Daca doriti sa cititi mai multe Despre Politie si nu numai...intrati pe blogul meu: iancubatza.blogspot com
Scris de Iancu Bata
ComentariuFelicitari pentru acest articol.Am tot respectul pentru dumneavoastra,care nu ati facut rau subofiterilor si agentilor in politie,asa cum ereau timpurile... la moda atunci....Toata stima pentru verticalitatea de care ati dat dovada in activitate.....
Scris de Paraschiv Marian
ComentariuEXCELENT COMENTARIU !!!
Scris de FOST POLITIST
Georgescu se face metropolitan fără voie

Georgescu se face metropolitan fără voie

Anunţată deja ca intenţie în urmă cu o lună de zile, numirea lui Eugen Georgescu în fruntea Zonei Metropolitane Craiova se va materializa săptămâna...
“Meci” în trei pentru Malaia - Vâlcea

“Meci” în trei pentru Malaia - Vâlcea

Actualul primar pesedist al comunei Malaia a reuşit să ajungă la un acord cu organizaţia locală a PNL. Sergiu Bogdan s-a înţeles cu liberalii, care...
„Până se vor decide străinii să semneze ceva, el şi partidul lui vor fi demult istorie...”

„Până se vor decide străinii să semneze ceva, el şi partidul lui vor fi demult istorie...”

Săptămâna trecută, după mai multe anunţuri cu surle şi trâmbiţe, prefectul apolitic de Dolj, Nicolae Giugea, a apărut într-o conferinţă de...
 Incendiile olteneşti, combătute cu tehnologie germană

Incendiile olteneşti, combătute cu tehnologie germană

După ce, în luna septembire 2011, Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Sud-Vest Oltenia, formată din toate cele cinci judeţe ale regiunii, a intrat...
Gigel Ştirbu: “Candidatul USL va fi Darius Vâlcov”

Gigel Ştirbu: “Candidatul USL va fi Darius Vâlcov”

Conştientizând că pe deputatul Ştirbu, nepotul său prin alianţă, l-a luat gura pe dinainte, şeful liberalilor din Olt, Ioan Ciugulea, a încercat...
Gigel Ştirbu: “Candidatul USL va fi Darius Vâlcov”

Gigel Ştirbu: “Candidatul USL va fi Darius Vâlcov”

Conştientizând că pe deputatul Ştirbu, nepotul său prin alianţă, l-a luat gura pe dinainte, şeful liberalilor din Olt, Ioan Ciugulea, a încercat...
ABA Jiu bagă bani grei în apele doljene

ABA Jiu bagă bani grei în apele doljene

Cosmin Călin, directorul ABA Jiu, a precizat că în ceea ce priveşte situaţia de pe Dunăre, conform unui ordin transmis de Administraţia Apelor Române,...
 
 PSD Govora aproape de scindare

PSD Govora aproape de scindare

La Băile Govora, ţinându-se cont de faptul că PNL are mai mult în sondaje (fapt demonstrat în atâtea rânduri de alegeri şi de actuala configuraţie...
Poliţiştii craioveni de la rutieră, răsfăţaţi cu femei goale

Poliţiştii craioveni de la rutieră, răsfăţaţi cu femei goale

Majoritatea cluburilor, dar şi restaurantele din Craiova au fost arhipline în seara de 8 Martie. Numai că Ziua Internaţională a Femeii s-a dovedit...
Florescu, “căpuşa” din fruntea regiei de transport

Florescu, “căpuşa” din fruntea regiei de transport

Controlul, care a avut loc în perioada 27 februarie – 8 martie 2012, a fost cerut de către primarul Craiovei, Antonie Solomon, numulţumit de faptul...
Concesiune cu scandal la Primăria Râmnicu Vâlcea

Concesiune cu scandal la Primăria Râmnicu Vâlcea

 În timp ce primarul democrat-liberal Romeo Rădulescu motivează această redevenţă prin aceea că firma în cauză a construit şi întreţine...
Derbedeii vor să pună mâna pe Primăria Caracal

Derbedeii vor să pună mâna pe Primăria Caracal

Până de curând, fraţii Ciocan au făcut avere din lucrări de construcţii. Mai întâi, cu ajutorul lui Marian Vanghelie, oamenii au semnat mai multe...
 
Sadova, mica Vacanţă mare

Sadova, mica Vacanţă mare

Localitatea Sadova nu duce lipsă de publicitate, fie ea şi negativă. Cunoscută pentru numărul mare de localnici de etnie rromă, pentru faptul că...
Amintiri despre Olimpiadă

Amintiri despre Olimpiadă

Vâlceanul Laurenţiu Dumănoiu face parte din cercul select al sportivilor români medaliaţi la Jocurile Olimpice. C.V.-ul maestrului este completat...
7 Sport
 Oltchim îşi face echipa viitorului

Oltchim îşi face echipa viitorului

Gruparea vâlceană de handbal feminin a reuşit să-şi asigure semnătura centrului francez Allison Pineau, vicecampioană mondială la ultima ediţie...
 
Ziua păcălelilor e în fiecare zi

Ziua păcălelilor e în fiecare zi

Duhul reîntregirii salariilor, cel mai probabil de la 1 iunie, are şi o conotaţie istorică, după cea pur socială. Între 1916 şi 1918, ostaşii...
Lustraţia printre poliţişti: târziu şi degeaba

Lustraţia printre poliţişti: târziu şi degeaba

Zilele acestea, mai exact pe 12 martie 2012, se împlinesc 22 de ani de când, în urma unei impresionante manifestaţii ce avusese loc cu o zi înainte...
 Fotbalul şi tricourile sale în dungi

Fotbalul şi tricourile sale în dungi

Spre deosebire de cutremurele lui Mărmureanu, cutremurele justiţiare din fotbal se anunţă cu mult înainte. La începutul săptămânii viitoare, plăcile...
 

Indiscreţii de Vâlcea

De 8 Martie, la UNPR ar fi fost scandal Un zvon face de câteva zile deliciul bârfitorilor. Se aude că la sărbătoarea zilei de 8 Martie, ţinută la cantina Liceului “Ferdinand” din Râmnicu Vâlcea, membrii marcanţi ai UNPR Vâlcea s-ar fi certat, la beţie, pentru o minoră. Zvonul nu a mirat pe nimeni, din cel puţin două motive: la beţie...

Indiscreţii de Olt

Pedelistul Darius Vâlcov vrea să fie primar USLZilele acestea, liberalii olteni avură o întrunire de taină cu social-democraţii pentru a ajunge la numitor comun. Cum s-au tot certat ei pe numele celui care ar trebui să apară pe buletinul de vot la alegerile de la Slatina, până la urmă, aşa cum se întâmplă de obicei pe aceste meleaguri,...
Indiscret Cele mai citite
Indiscret Comentarii Recente
Indiscret Parteneri
Indiscret Arhiva