Doctorul din Berbeşti

Doctorul Nicolae Criveanu este o adevărată personalitate a oraşului Berbeşti şi este cunoscut în toate localităţile limitrofe. Are cabinet particular în comuna Alunu şi asigură asistenţa medicală la echipele care joacă în zonă: Minerul Berbeşti, Olteţul Alunu şi FC Ghecon Lăpuşata. Când la Berbeşti este meci de Liga a III-a, doctorul Criveanu trece prin Berbeşti claxonând şi îşi face apariţia la stadion cu scârţâit de roţi, în aplauzele spectatorilor. În timpul partidelor face show pe banca tehnică, îi încurajează non-stop pe fotbalişti şi protestează la deciziile arbitrilor. La 62 de ani, doctorul spune că se simte ca-n tinereţe şi că nu se gândeşte încă la pensie: „De 24 de ani sunt medic la Alunu. Zi de zi aici sunt pentru cine are nevoie de mine. Nici nu mă gândesc să ies la pensie, nu pot sta eu degeaba, fără pacienţii mei. La pensie să iasă alţii care nu au ce face. Eu rămân pe baricade”.

A lucrat în mină la Motru
Nicolae Criveanu le ştie foarte bine problemele oamenilor din zona Berbeşti pentru că, timp de şase ani, a muncit în mina de la Motru: „Eram student la Cluj-Napoca, apoi medic rezident la Motru. Nu aveam bani de buzunar, chiar dacă luam şi bursă, aşa că a trebuit să muncesc în vacanţele de vară. M-am dus la o mină din Motru şi acolo m-am angajat pe fiecare vară, câte trei luni. Viaţa de miner e dificilă rău, munca este foarte grea. Cine a fost măcar odată în vizită într-o mină de subteran nu-i va critica niciodată pe mineri. Cine a mai şi muncit în mină ştie şi mai bine ce fel de condiţii sunt acolo. Intri, dar nu se ştie cu exactitate dacă mai ieşi. Practic, fiecare zi, fiecare oră, este un risc. Aţi văzut câte s-au întâmplat la minele din România. Eu munceam, dar şi făceam bani frumoşi pentru acea perioadă, luam şi 10.000 pe lună. Îi strângeam şi apoi îi foloseam la facultate în timpul anului.”

Din 1994 nu a mai avut concediu
Doctorul din Alunu nu a mai avut concediu de mai bine de 15 ani, dar nu-i pare rău: „Ultimul concediu l-am avut în anul 1994. De atunci nu am mai plecat nici la mare, nici la munte. Eu trebuie să fiu în permanenţă aici, oamenii au nevoie de mine. Am 2.200 de pacienţi, mulţi cu probleme medicale destul de complicate, boli de inimă, boli cronice. Nu-i pot lăsa. În medie, am 20-24 de pacienţi pe zi care vin la cabinetul din Alunu, şi din localitate, şi din alte localităţi din apropiere. Muncesc 12 ore pe zi, dar nu mă plâng. Această meserie se face cu inima, dacă o faci din interes nu ai ce căuta. Pe aici, oamenii sunt săraci şi amărâţi în marea lor majoritate. Trebuie să-i ajuţi, de multe ori vin la doctor ca la preot. Le dai ce medicamente au nevoie, dar întotdeauna trebuie să ai pentru ei şi o vorbă bună, un sfat dacă se poate.”

Maşina personală pe post de „Salvare“
În comuna Alunu nu este o ambulanţă şi cazurile ce necesită deplasarea pacienţilor se transmit către spitalul din Berbeşti. Doctorul Criveanu este însă pregătit pentru orice eventualitate şi şi-a transformat maşina personală într-o „Salvare” în miniatură. Automobilul este dotat cu tot ce trebuie pentru a putea da un prim-ajutor ca la carte: „Dacă sunt sunat, merg cu maşina oriunde în localitate. S-a întâmplat de multe ori să merg şi să dau primul ajutor cu maşina personală care este dotată cu tot ce trebuie, inclusiv un defibrilator. V-am spus, aici singur trebuie să te descurci în orice situaţie, altfel nu-i poţi ajuta pe oameni aşa cum trebuie.” Doctorul din localitatea vâlceană are unul dintre cele mai moderne cabinete din zonă, chiar dacă pentru a le asigura condiţii pacienţilor a trebuit să facă împrumut la bancă. „Am vrut să cumpăr spaţiul în care îmi desfăşor activitatea, dar nu s-a putut, l-am luat în concesiune. Chiar şi aşa, am decis că trebuie să fac un efort financiar şi să-l modernizez ca la carte. Am fost la bancă, am împrumutat 20.000 de euro şi acum totul străluceşte. Am tot ce trebuie, oamenii sunt mulţumiţi. Plătesc rată pe fiecare lună 21 de milioane de lei vechi, dar nu-mi pare rău, sunt şi eu mândru de condiţiile care sunt aici”.

Fotbalul, marea pasiune
Nicolae Criveanu este pasionat de sport în general şi de fotbal în special şi în ultimii ani nu a scăpat nici măcar un meci care s-a jucat la Alunu sau la Berbeşti: „Mi-a plăcut mereu sportul. Când eram tânăr, mergeam la meciurile echipei Chimia, la fotbal. Ţin minte că mergeam cu ore bune înainte de o partidă pentru a apuca loc. Am fost şi la Oltchim, la handbal, de multe ori. La fotbal ţin cu Universitatea Craiova, doar sunt oltean, nu? Pentru mine, meciurile la care particip şi la care asigur asistenţa medicală sunt cea mai bună metodă de relaxare. La stadion uit de toate belelele şi îi încurajez de pe bancă pe băieţi. Am lucrat cu multe echipe, cu mulţi antrenori, nimeni nu s-a plâns de mine şi asta cred că spune multe. Acum vă spun sincer, la echipe eu sunt responsabil şi cu voia bună, este nevoie mare şi de o astfel de persoană.”

A câştigat la loto şi a plecat în China
Doctorul Criveanu obişnuieşte să joace şi la loto, dar a avut noroc o singură dată, în 1989. „Atunci se extrăgeau 90 de numere. Eu am prins trei. Am fost patru în toată ţara şi am luat câte 56.000 de lei. Erau bani atunci. M-am gândit că banii nemunciţi nu ţin şi mi-am cumpărat o excursie în China, am plătit 45.000 de lei şi cu ce am mai cheltuit pe acolo, ăia au fost banii. Nu-mi pare rău însă, am rămas cu amintiri pe care nu le voi uita toată viaţa. Am văzut Zidul Chinezesc, am fost pe drumul mătăsii, am fost la Shanghai. Am mâncat cu beţigaşe, mi-a plăcut mult tot ce am văzut acolo. La ei se servesc la masă 7-8 feluri de mâncare, apoi totul se termină cu o ciorbă. Au sosuri multe, ostropeluri multe, e bună mâncarea în China. M-au impresionat în general chinezii. Muncesc, nu glumă. Sunt mici, galbeni şi harnici. Cărau câte zece la un căruţ plin cu te miri ce. Încă avem multe de învăţat de la ei, vă spune doctorul Criveanu”.