Dosariada liberală

Pentru început, să facem o scurtă radiografie a filialei doljene a Partidului Naţional Liberal. În vara anului trecut, printr-o campanie electorală fără precedent, organizaţia judeţeană a partidului a scos un scor electoral mult peste aşteptări, motiv pentru care numărul primarilor galbeni a crescut exponenţial. Deşi aflat în fruntea filialei, meritele lui Oprea sunt foarte mici, el remarcându-se mai mult prin prezenţă scenică decât prin implicare financiară sau organizatorică. La Craiova, Cristina Calangiu, preşedinta organizaţiei, a fost obligată să renunţe la candidatură pentru primăria municipiului, de la Bucureşti fiind impus un alt candidat. Ca urmare a scindării filialei între doi poli de putere, rezultatul electoral a lăsat mult de dorit. Cum era firesc, nimeni nu s-a repezit să-i reproşeze Cristinei Calangiu ruşinea, toată lumea fiind conştientă că de la Bucureşti a venit dezastrul.
În iarnă, la parlamentare, din nou judeţul a reuşit un scor electoral foarte bun pentru această zonă, de această dată remarcându-se şi filiala craioveană care, în urma unei campanii articulate a cuplului Calangiu-Stroe, ultimul a ajuns în Parlamentul României. Şi de această dată pierzătoare a fost Cristina Calangiu, ea fiind scoasă de pe colegiul senatorial Calafat ca urmare a unor jocuri de culise purtate departe de ochii doljenilor, la Bucureşti, de Ovidiu Oprea. Cu toate acestea, pe un colegiu craiovean şi cu o concurenţă puternică, managerul Spitalului de Urgenţă Craiova a ieşit cu fruntea sus, rezultatul obţinut fiind cu mult peste aşteptări. Cotizând financiar la Bucureşti, Ovidiu Oprea i-a suflat Cristinei colegiul şi, pe spinarea lui Mihai Voicu şi a echipei sale de campanie, preşedintele PNL Dolj a prins la potou încă un mandat de senator.
De aici încolo s-a tăiat filmul în filială. Lipsit de orice fel de presiune, Oprea a lăsat de izbelişte partidul, săptămâni la rând în sediul acestuia necălcând niciunul dintre capii filialei. Nici din punct de vedere financiar lucrurile nu au evoluat într-un mod pozitiv, următoarea confruntare electorală, europarlamentarele, prinzându-i pe liberali fără telefon fix şi internet la sediul central. Consecinţele nu s-au lăsat aşteptate: în ciuda zbaterilor unor inimoşi liberali, precum şeful de campanie Lucian Mincu, rezultatul filialei a fost dezastruos.

Drumul spre pierzanie al speranţei Buzatu
La Bucureşti, într-un final, mai-marii partidului, în frunte cu Antonescu şi Orban, situaţia de la Dolj a început a fi analizată în profunzime. S-au trimis emisari în judeţ şi au fost chemaţi în Capitală principalele personaje din cadrul filialei, conducerea centrală încercând să-şi facă o idee cât mai apropiată de realitate despre ce a determinat dezastrul electoral şi ce trebuie făcut pentru ca lucrurile să se îndrepte până la prezidenţialele de la sfârşitul anului. În acest moment, în filială a scos capul Horaţiu Buzatu, fost preşedinte şi parlamentar liberal. Cariera politică a acestuia a debutat cu debarcarea fostului lider liberal Cornel Boiangiu, căruia i-a luat locul în fruntea filialei. Au urmat ani plini de decepţii, totul culminând cu impunerea unui lider de sindicat, Bojenoiu, drept candidat al PNL la Primăria Craiova. Mergând din prost în mai prost, Buzatu a fost obligat să se reorienteze, oferta lui Stolojan de a-l însoţi în construcţia PD-L venind la ţanc pentru Buzatu. Din postura de lider al acestei formaţiuni, el s-a făcut remarcat prin desele luări de poziţie împotriva partidului care-l făcuse deputat şi prin slugărnicia impusă, probabil, în statutul nescris al PD-L faţă de preşedintele Băsescu. Remarcabil a fost modul în care, invitat la Realitatea TV într-un talk-show, Buzatu susţinea sus şi tare că niciodată PD-L nu va fi înghiţit de PD, în timp ce, exact atunci, Stolojan anunţa finalizarea încercării de discreditare a liberalismului în România: absorbţia liberal-democraţilor de către Boc&Company. Înghiţindu-şi cu amar vorbele, el s-a aliniat în spatele lui Berceanu, la Craiova, însă spiritul său rebel şi lipsa de viziune politică l-au transformat rapid într-un paria. S-a întors cu coada între picioare în PNL, depunându-şi adeziunea la o filială de sector din Bucureşti, de unde însă i se mai dă un şut în fund ca urmare a neachitării cotizaţiei lunare. Înainte de europarlamentare se aciuează din nou în sediul de campanie al PNL Dolj, unde înfruntă cu stoicism vociferările celor pe care până mai ieri îi înjura vârtos şi încurcă pe toată lumea. Profită însă de complicitatea noului său aliat, Ovidiu Oprea, şi strânge o mână de adepţi, în bună măsură renegaţii şi inadaptaţii care simt că este bine să treacă sub umbrela altui stăpân atunci când filiala stă să explodeze. Periodic, ia drumul Bucureştiului şi se chinuie să convingă conducerea centrală a partidului să-i ofere o nouă şansă în fruntea filialei, demersuri care stârnesc zâmbete printre liberalii de frunte.

Un dosar otrăvit
În paralel cu acest demers, Buzatu şi acoliţii săi revin la o mai veche metodă de discreditare a adversarilor din partid. Prima dată au încercat-o în urmă cu doi ani, însă atunci niciun mijloc media nu a căzut în capcana întinsă abil poate şi pentru că pe masă nu s-a întins niciun pachet de servicii financiare. Concret, lucrurile au stat cam în felul următor. În două zile, toate redacţiile craiovene, poate cu excepţia postului de radio Horion, au primit de la un băieţaş de vreo douăzeci şi un pic de ani două plicuri burduşite cu nişte aşa-zise documente. După o scurtă răsfoire, un jurnalist neavizat ar fi putut crede că l-a prins pe D-zeu de picior sau vreun gealat cu ochii albaştri s-a decis să facă scăpate câteva detalii importante dintr-o anchetă amplă. În fapt, totul reprezenta o făcătură grosolană aruncată pe piaţă în speranţa obţinerii unor avantaje imediate în cazul în care povestea ar vedea lumina tiparului. Acelaşi scenariu s-a petrecut şi la sfârşitul săptămânii trecute, diferenţa fiind una singură: coletul a fost livrat redacţiilor de o purtătoare de fustă şi nu de un scuterist. Ne-a trecut nouă pragul, a fost şi pe la Cuvântul Libertăţii, a bătut în poarta Lupei şi a deranjat-o pe secretara de serviciu de la Gazeta de Sud. Cu o singură excepţie, ziariştii au primit cu zâmbetul pe buze coletul şi au refuzat să intre în acest joc cel puţin până la temeinica documentare a conţinutului. La prima vedere, totul părea o încercare stângace a unor persoane, printre suspecţi numărându-se Buzatu şi Oprea, de a imita un veritabil dosar întocmit de Serviciile secrete. Se reproduc convorbiri telefonice (pentru a lua ochii jurnaliştilor se dau şi locaţiile în care se aflau interlocutorii), înregistrări ambientale în autovehicule şi „se împănează“ totul cu xerocopii după nişte adeverinţe sau contracte între firme private pe care un individ plictisit a scris lăbărţat „FALS“.

De la profesionalism la amatorism
Cei care s-au grăbit să publice făcătura nu ştiu ori s-au făcut a nu şti faptul că, atunci când există scurgeri de informaţii dinspre Serviciile secrete (lucru ce se petrece nu numai în România), cu siguranţă ele nu sunt „şoptite“ la urechile tuturor ziariştilor. Profesionişti desăvârşiţi, „securiştii“ nu bat decât la poarta anumitor jurnalişti, pe care îi aleg după o îndelungă analiză sau cu care, într-un fel sau altul, au colaborat de-a lungul timpului. Nu-şi trimit angajaţii să bată la pas redacţiile, ci, dacă aleg metoda epistolică, o fac temeinic, trimiţând plicul pe calea poştei sau a curieratului rapid (este adevărat, se întâmplă foarte rar acest lucru). În ceea ce priveşte conţinutul plicului, se cuvin câteva observaţii de ordin general. În primul rând, încrengătura de nume aruncate de-a valma în acele acte nu dovedesc, cel puţin luate ca atare, vreo ilegalitate. Evident, poate altfel stă situaţia în cazul în care se vor face investigaţiile jurnalistice necesare şi obligatorii în acest caz, lucru pe care cu siguranţă îl vom face şi noi în următoarele săptămâni, însă până atunci refuzăm să intrăm în acest joc periculos. În al doilea rând, pentru orice jurnalist cu un minim de cunoştinţe juridice, o parte dintre documentele presupus false furnizate nu au nicio valoare juridică. Pe de o parte nu au produs efecte juridice, pe de altă parte este vorba de relaţii comerciale între firme private, niciuna dintre ele neimputându-i celeilalte nimic penal.
Trecând peste aceste considerente, concluzia este una foarte simplă pentru jurnaliştii cu experienţă: plicul buclucaş nu este nici pe departe vreo scurgere de informaţii de la servicii, ci un dosar întocmit pe brânci, taman bun de aruncat pe piaţă în plină bătălie pentru obţinerea fotoliului de lider al PNL Dolj. Şi cum doar tabăra lui Buzatu a avut de câştigat de pe urma publicării acestor documente, ghici ciupercă cine a plătit-o pe domnişoara „curieriţă“?