Jos ciorapul de pe faţă, domnilor jandarmi!

Salut sincer această solicitare, nu fără a-mi exprima nedumerirea faţă de faptul că numeroasele noastre ONG-uri ce-şi proclamă drept scop suprem apărarea drepturilor omului, foarte vocale odinioară, nu au avut încă această iniţiativă, denunţând Parchetului abuzurile flagrante ale jandarmilor şi solicitând identificarea şi tragerea la răspundere penală a celor care au comis acele acte de o cruzime sălbatică, ce au putut fi vizionate in direct pe majoritatea canalelor de ştiri. Pentru că despre sesizarea din oficiu nu cred că poate fi vorba, atâta timp cât o instituţie care ar trebui să fie garantul respectării legilor în România este extrem de politizată, răspunzând prompt şi cu eficienţă doar comenzilor puternicilor zilei.
Subscriu total solicitării organizaţiei Amnesty International, deoarece şi eu, ca şi mulţi alţii, am fost oripilat de atrocităţile comise de Jandarmerie în Bucureşti, în nopţile de la jumătatea lunii ianuarie a acestui an. Am scris Jandarmerie, culpabilizând cumva întreaga instituţie şi nu doar pe cei care s-au comportat ca nişte bestii, nu ca fiinţe umane, cum, probabil, au pretenţia că sunt. Îmi cer scuze faţă de jandarmii pe care i-am văzut în aceste zile salvând oameni din nămeţi. Dar nu eu sunt cel care-i culpabilizează in bloc, ci comandanţii lor, generalii şi ofiţerii superiori din conducerea Jandarmeriei Române, pe care nu i-am văzut până în prezent să se delimiteze de cei ce au comis atrocităţile din acele nopţi, nu i-am auzit că ar fi demarat anchete pentru identificarea şi pedepsirea celor vinovaţi. Până când domnii comandanţi nu separă grâul de neghină, nu avem cum şti dacă nu cumva jandarmii care salvau oameni din nămeţi nu sunt aceiaşi care, cu ciorap pe faţă (precum odinioară tâlharii de la drumul mare şi călăii ce spânzurau osândiţii în pieţele publice), loveau cu bestialitate, cu bastoanele şi bocancii, oameni imobilizaţi, căzuţi deja.sub lovituri sau târâţi cu brutalitate, pe asfalt, spre dube. Unde, când se deschideau uşile, vedeam alţi jandarmi lovind sălbatic prizonierii. Sau, aceiasi cu cei care au deturnat către secţiile de poliţie şi unităţile de jandarmi, ambulanţe ce transportau răniţi spre spital.  Îmi prezint scuze, cum spuneam, cu condiţia să nu fie unii şi aceiaşi.
Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române stipulează în articolul 33 că folosirea tomfelor, a bastoanelor de cauciuc şi a celor cu energie electrostatică, a dispozitivelor cu substanţe iritant-lacrimogene, a jeturilor de apă şi a altor mijloace din dotare, “se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea activităţilor ilegale şi va inceta de indată ce scopul misiunii a fost realizat”.
Iar convenţiile de la Geneva şi Haga, regulamentele-anexă şi protocoalele-adiţionale ale acestora stipulează expres respectarea şi protejarea persoanei şi a demnităţii prizonierilor, interzicând  expunerea acestora la violenţe şi insulte sau lăsarea premeditată fără ajutor medical.
Nu cred că jandarmii nu cunosc aceste prevederi, din moment ce domnul general George Velicu (fost, până mai ieri, comandant al tuturor unităţilor şi subunităţilor de jandarmi de pe teritoriul a zece judeţe din sudul ţării) le expune pe larg in prelegerile adresate studenţilor Facultăţii de Drept a Universităţii din Craiova, iar mulţi dintre comandanţii din Jandarmeria Română l-au avut ca îndrumător de doctorat tocmai pe generalul conferenţiar universitar doctor George Velicu.
Şi atunci, cum se explică excesele din strada şi din dubele Jandarmeriei? Cine sunt, până la urmă, cei care au încălcat mai grav legea, turbulenţii sau jandarmii? Care este deosebirea dintre infractori şi oamenii legii? Care sunt, totuşi, cei buni şi cei răi? Pentru că se intâmplă exact ca în cazul depăşirii limitelor legitimei apărări, când victima devine agresor iar agresorul victimă. Şi nu ar trebui să se întâmple aşa, dacă jandarmii vor  să rămână şi să fie percepuţi ca apărători ai legii!
După părerea mea, bazată pe o experienţă de peste 30 de ani in structurile Ministerului de Interne, brutalităţile jandarmilor sunt favorizate şi de ascunderea figurii sub cagulă, care permite unor persoane cu înclinaţii naturale spre violenţă şi sadism să-şi elibereze  impulsurile primitive, fără teama că vor fi identificate şi pedepsite, mai ales când fac parte din nişte structuri ale statului.
Din câte ştiu, cagula a inceput să fie folosită de forţele poliţieneşti în anii ’70 ai secolului trecut, de către forţele antiteroriste italiene care se confruntau cu grupări extrem de îndrăzneţe şi periculoase, Brigăzile Roşii, pe de o parte, şi Mafia, pe de altă parte. Printre victimele celebre ale acestor grupări infracţionale s-au numărat Aldo Moro, fost prim-ministru al Italiei, răpit, ţinut ostatic timp de două luni şi apoi asasinat, şi generalul Dalla Chiesa, un neobosit luptător contra Mafiei şi, totodată, comandant al forţelor antitero, de asemenea asasinat. Pentru a nu fi expuşi răzbunării, atunci când efectuau arestări în rândul membrilor celor două primejdioase organizaţii criminale, cei de la antitero purtau cagule pe faţă.
Procedeul s-a extins, fiind preluat şi de structurile poliţieneşti ale altor state din lumea civilizată. Spre deosebire de acestea, unde măştile sunt purtate doar de antiterorişti sau de cei care arestează infractori periculoşi din crima organizată, in România ciorapul pe faţă a devenit o adevarată modă, fiind purtat nu doar de oamenii in uniformă din cele două categorii enunţate, ci şi de cei care se duc să scoale din plapumă găinari de trei parale. Ba, mai mult, pe fondul disoluţiei autorităţii statului, tot felul de cioflingari de la firme de pază de doi lei se fâţâie în combinezoane negre şi cagule pe faţă, deşi Legea 333/2003 privind paza bunurilor interzice expres acest lucru. Dar cine să-i controleze şi să impună respectarea legii?
Cât despre cei care asigură ordinea la manifestările publice unde participă, în general, oameni paşnici, chiar dacă nemulţumiţi de anumite stări de lucruri, ori de altă orientare politică decât domnul Gogu de la Jandarmerie, nu văd de ce şi-ar acoperi faţa. Indicat ar fi să acţioneze deschis, cu faţa la vedere, ca o garanţie a respectării legii în primul rând de către cei chemaţi să o aplice. Sau, in cel mai rău caz, combinezoanele acestora să fie inscripţionate, vizibil, cu litere care să asigure identificarea subunităţilor participante şi numere care să permită identificarea componenţilor acestora, in cazul în care, prin modul de acţiune, exced atribuţiilor legale. Pentru că nu au de a cui răzbunare să se teamă, atâta vreme cât asigură respectarea legii şi protecţia participanţilor la adunarea publică, chiar şi spontană fiind aceasta.
Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor, spunea, acum aproape două sute de ani, un mare român, Tudor Vladimirescu. Iar domniile-voastre aţi jurat să apăraţi legea şi patria, deci norodul, poporul, domnilor jandarmi! Nu să-l loviţi cu bocancii! Aşa că, dacă acţionaţi în limitele legii şi in interesul poporului, nu aveţi de ce să vă acoperiţi faţa, precum tâlharii. Poate doar în cazul in care, acţionând ca în nopţile de la jumătatea lunii ianuarie, vă este teamă că soţiile şi copiii voştri vor afla că banii cu care cumpăraţi pâinea ce le-o puneţi pe masă sunt bani murdari, pătaţi de lacrimile şi sângele celor ce-şi cer dreptul la o viaţă demnă şi liberă, dreptul la o viaţă mai bună.
Jos ciorapul de pe faţă, domnilor jandarmi!