Miza pe ochii deschişi

Protestele sociale ediţia 2012 au apărut mai pe nepusă masă decât s-ar fi aşteptat puterea politică. Musafir nepoftit, gălăgios şi lipsit de maniere. Nişte „ciumpalaci”, nişte „viermi”. „Sunt golan bătrân şi vierme tânăr” ar putea figura printre cele mai ingenioase bannere scoase de la cutie de elitele revoltate, printre care cele de la catedră. La început, s-a crezut că pâlcurile de manifestanţi se vor plictisi strigându-şi ofurile, colective sau individuale, chiar dacă se întâmpla în Piaţa Universităţii. Azi aşa, mâine aşa, până s-a intrat în a noua zi de proteste, în a zecea. Nu doar în Bucureşti, ci şi în mari oraşe din ţară, peste 60 la număr. Faze atitudinale de răspăr, pe categorii sociale, se mai înregistraseră şi pe la Cotroceni, dar ele n-au convins puterea că „aşa nu se mai poate”. N-or fi convins-o nici acum şi nu o vor convinge nici dacă istoria acestor frământări uriaşe s-ar scrie cu sânge pe caldarâm. Din beţia puterii, te trezeşti greu sau niciodată. Puterea obişnuinţei. Întotdeauna opoziţia va fi de vină, cea care îi împunge cu acul pe adormiţi. Poate că şi vremea creează nevroze, mai ştii? Emil Boc o ţine una şi bună cu aşa-zisele reforme anticriză şi, pentru că i se cere capul, mai emite câte o judecată de valoare. Reformele vor continua. Salvarea României, cum îi place să peroreze ditirambic, a constat până acum în reduceri de personal, micşorări de salarii şi pensii, cu excepţia celor „neruşinate”, şi în scăderea drastică a nivelului de trai. În austeritate şi lipsuri cronice. Gata, nu se mai poate, ne-am săturat, plecaţi – scandează miile de nefericiţi, doar pentru că au avut ghinionul de a fi contemporani cu o castă politică fără scrupule. Atenţie, „reformele” vor continua. Acest nărav bocciu de a ne apăra la cutremure cu umbrela de soare nu va fi stârpit. La dimensiunile sărăcirii populaţiei trage cu ochiul şi Traian Băsescu. E loc de mai bine, ne încurajează preşedintele. Ne revenim pe loc: mai bine înseamnă, de fapt, mai rău. Economia ţării nu e „sustenabilă” (câh!), statul a devenit prin excelenţă social, de vină sunt bătrânii, răriţi spitalele. Şi staţi că returnările de miliarde către organismele europene care ne-au pompat sânge pe ţeavă se fac artificial, prin „rostogolirea bulgărelui de zăpadă”. Avalanşa e pe drum. Acest expozeu vânturat dinspre Palate, de o gravitate excepţională, primeşte lovitura de berbec a miilor de protestanţi din Piaţa Universităţii şi de aiurea: „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!” Nu doar actuala clasă politică de la cârmă e pusă la zid. Ci clasa politică în ansamblul ei, culpabilizată pentru tot dezastrul produs de la revoluţie încoace. Anul 2012 va fi, oricum, unul al alegerilor – locale şi parlamentare. Va fi unul al României trezite pentru totdeauna din somnul cel de moarte sau nu va fi deloc. Noi mizăm pe ochii deschişi. Cu atât mai bine în cazul alegerilor anticipate. Sondajele urcă şi coboară pe scara opţiunii de vot, dar electoratul e sătul până în gât de promisiuni deşarte şi de minciună. Intrăm într-o criză politică dificil de evitat şi nu e deloc exclus să se creeze un partid „alb ca neaua”, neterfelit, la care să se apeleze ca la o ultimă soluţie de refacere a unei Românii demne. Demnitatea, şi ea repusă pe tapet într-o ţară care nu acceptă să îngenuncheze.