Ilegalităţile SC Călimăneşti – Căciulata SA continuă

Pentru că legislaţia din România, la nivelul anului 1992, nu permitea cetăţenilor străini să aibă în proprietate teren şi casă pe teritoriul statului, familia Gobbel a cumpărat prin alte rude (familia Iovan din Râmnicu Vâlcea) o clădire care a aparţinut patrimoniului staţiunii Călimăneşti, aflat la vremea aceea în proprietatea SC Călimăneşti-Căciulata. Este vorba de anexa Vilei Cozia (fosta vilă de protocol a Partidului Comunist, locul de unde s-au făcut intercepţiile telefonice înainte de 1989).

“Sforăriile” juristului Popescu, în formă continuată
Nicolae Popescu, juristul SC Călimăneşti-Căciulata SA, este omul care a ajutat decisiv privatizarea frauduloasă din anul 1999, atunci când pachetul majoritar al acţiunilor a fost cumpărat de firma SC Cotexim COM SA Bucureşti, patronată de Nicolae Popescu şi Florea Cotorceanu. De atunci a început declinul real al staţiunii. Juristul a avut de atunci interesele garantate de noul patronat. A fost martorul decăderii staţiunii numite “Sinaia Vâlcii”. În 1992, fratele Magdei Gobbel, Iovan, a cumpărat prin licitaţie imobilul anex Vilei Cozia. O clădire de 92 mp, folosită la vremea aceea ca gheţărie. Desigur, aproape insalubră, clădirea devenită magazie era construită pe un teren aflat sub nivelul apei (imobilul este situat în imediata apropiere a pârâului Căciulata). La licitaţie, s-a făcut precizarea că terenul era dat în folosinţă până la reglementarea sa juridică. Actul de vânzare-cumpărare a fost “opera” juristului Popescu. Membrii familiei Iovan au semnat aproape fără să citească şi nu au mai pus nicio condiţie clară cu privire la pământ. Reprezentanţii staţiunii au precizat că vor vinde familiei Iovan terenul, imediat ce intră în posesia titlului de proprietate. “Lucrătura” fină a juristului nu a avut impact imediat. S-a simţit apoi crâncen, peste ani. Iniţial, familia Iovan plătea la Primăria oraşului Călimăneşti o sumă modică: 100 de mărci, la începutul anilor 90. Preţul a urcat treptat până la 50 de euro. În tot acest timp, familia Gobbel a demarat o investiţie în zonă. Doreau să construiască un centru de recuperare. Procesul de retrocedare a pământului, între SC Călimăneşti-Căciulata şi comisiile de fond funciar, a durat până în anul 1998. Atunci, printr-o decizie a Judecătoriei Brezoi, staţiunea primeşte dreptul de posesie. Între timp, în 1995, odată cu armonizarea legislaţiei din România, familia Gobbel reuşeşte să-şi treacă în proprietate casa, de la familia Iovan. În 1998, când aparatul juridic al staţiunii a primit titlul de proprietate, nu l-a comunicat, conform înţelegerii oficiale din 1992, proprietarilor casei. Aceştia s-au tot interesat după 2000, ba la directorul Constantin Necşoiu, ba la juristul Nicolae Popescu, de situaţia din instanţă a terenului, fără să ştie că procesul, de fapt, se terminase. Cei doi au minţit ani de zile, profitând de distanţa care îi separa de familia Gobbel, şi de credulitatea acesteia, izvorâtă din încrederea în instituţiile statului, aşa cum se practică în Germania.

Şantajul lui Petre, pe 40.000 de euro
Familia Iovan plătea Primăriei Călimăneşti taxe de folosire a terenului, conform unui bileţel scris lunar de mâna juristului Popescu. În 1995, când cele doua familii şi-au vândut una alteia terenul, tot Popescu a fost de faţă, recomandând notarului să înscrie în contract menţiunea cum că terenul este în închiriere. De fapt, la data respectivă nu a existat niciun document de închiriere a terenului respectiv. În 2005, familia Gobbel vine în România, ajunge la Călimăneşti, la sediul societăţii, unde îl caută pe jurist, pentru a plăti din nou taxele de folosire a terenului. De data aceasta, nu îl mai găseşte, indiferent cât de mult ar căuta. Magda Gobbel a sperat că printr-o adresă oficială, societatea va trimite cuantumul taxelor de folosire, cu eventualele penalizări. Numai că această adresă nu a venit. Abia în 2007, când la o altă vizită a membrilor familiei Gobbel în România, aceştia au fost puşi în faţa faptului împlinit. La o întâlnire cu Consiliul de Administraţie al SC Călimăneşti-Căciulata, Nicolae Petre, “stăpânul de plantaţie şi sclavi” de la Călimăneşti, le-a cerut cheltuieli în valoare de 40.000 de euro. Pentru ca, ulterior, dacă mai vor să intre în posesia terenului, să-l cumpere iarăşi, de data aceasta la preţul pieţei, adică vreo 250 de euro mp. Chiar dacă au luat o anexă care arăta ca o magazie insalubră, pe care au amenajat-o, chiar dacă au făcut lucrări de consolidare la terenul adiacent, Petre a cerut această sumă nejustificabilă prin expertize contabile. I-a mai şi condiţionat de plata a 40.000 de euro, taxe de folosire. Cum a ajuns mintea bolnavă a acestui magnat la această sumă este greu de spus, din moment ce până atunci familia Gobbel plătea sume modice, prezentate mai sus. Desigur că nu au plătit fantasmagorica sumă scoasă “din burtă” de Petre şi au fost daţi în judecată.

Între timp, mai apare un revendicator
În 2008, a început procesul dintre SC Călimăneşti-Căciulata SA şi familia Gobbel, pentru presupusele cheltuieli de folosire a terenului. Însă, în acelaşi an a mai apărut o persoană care şi-a revendicat terenul şi clădirea cumpărată în 1992. Georgeta Cosma, din Sibiu, avea acte de proprietate scoase de la Arhivele Statului din Bucureşti. Aşa cum era de aşteptat, şi-a început procesul de revendicare. Dosarul iniţial, în care staţiunea cerea familiei Gobbel cheltuieli de folosire a terenului, s-a suspendat până la clarificarea procesului de revendicare al Georgetei Cosma. Aceasta revendica 11.400 mp, pe care sunt construite o vilă de 372 mp (Vila Cozia) şi o altă clădire de 92 mp (anexa pe care o cumpărase familia Gobbel). Cosma primeşte de la Primăria Călimăneşti un titlu de proprietate, dar doar pentru 5.538 mp, iar pentru restul a urmat să meargă în instanţă. Restul până la 11.400 mp nu putea fi retrocedat pentru că era ocupat de alte unităţi hoteliere din zonă. Georgeta Cosma a câştigat. Procesele au continuat până în 2011, iar vina principală pentru proasta gestionare o are aparatul juridic al SC Călimăneşti -Căciulata, care a vrut să înşele, şi a şi reuşit, o familie de bună credinţă. Pentru a câta oară instituţiile statului închid ochii la jafurile făcute de această societate? Este numai o za din lungul lanţ de ilegalităţi petrecute în Călimăneşti, din încredinţarea conducerii SC Călimăneşti-Căciulata SA.