„Toate apariţiile mele pe scenă au constituit loialitatea mea actoricească“

Îndrăgitul actor Teodor Ispas, de la Teatrul Liric „Elena Teodorini” Craiova, este apreciat ca un interpret de o excelentă factură artistică. De-a lungul carierei sale desfăşurate timp de peste trei decenii, a interpretat roluri care i-au atras simpatia şi sufragiile exigentului public oltean. La vârsta deplinei maturităţi, împlinind recent 57 de ani, baritonul Teodor Ispas îşi aminteşte cu nostalgie de începutul activităţii ca actor pe scena Teatrului Naţional din Bănie. Aici, preţ de vreo trei ani, a jucat roluri de mai mică importanţă, dar hotărâtoare pentru viitorul său actoricesc.

Ansamblul coral craiovean - mentor decisiv
În urmă cu aproximativ trei decenii, Teodor Ispas devenea membru al corului în cadrul Liricului craiovean. Fiind înzestrat cu o voce profundă şi armonios timbrată, el stăpânea o mare ştiinţă a cântului şi, ca urmare, în 1984 a fost cooptat în corpul actoricesc al Teatrului Liric. Momentul crucial întipărit în tumultuoasa sa viaţă artistică l-a constituit distribuirea de către regizorul Babeş în rolul Celestine, unanim apreciat la vremea respectivă de mass-media şi radio. „Acest rol a reprezentat pentru mine clipa hotărâtoare a carierei mele actoriceşti. Până atunci, am interpretat roluri de o întindere cât mai redusă”, a spus Teodor Ispas.

Adulat de tinerii spectatori
Rolurile deţinute în operetele pentru copii „Drumu-i lung, povestea scurtă”, „Vrăjitorul din Oz”, „Cenuşăreasa”, „Muşchetarii Măgăriei Sale” au atras o deosebită simpatie din partea tinerilor spectatori. Numeroasele sale apariţii în rolurile atribuite de regizori au stârnit ropote de aplauze, actorul Teodor Ispas devenind idolul copiilor prezenţi în sălile de spectacol.

Dăruirea şi pasiunea - atributele unei cariere actoriceşti
Teodor Ispas este catalogat drept unul dintre interpreţii de bază ai Liricului craiovean, etalându-şi virtuţile artistice îndeosebi în cadrul spectacolelor de operetă (musical). Dintre rolurile susţinute care, deopotrivă, i-au fost dragi şi apropiate harului său actoricesc, pot fi amintite: Hinzelmann (La Calul Bălan), colonelul (Mam’zelle Nitouche), Istvan (Contesa Maritza), Celestine (Bal la Savoy), Ferry (Victoria şi-al ei husar), Frosch (Liliacul), Charancy (Virtutea Suzanei), Maringer (Regina carnavalului), Carpattini (My Fair Lady), Josef (Logodnicul din Lună), Galuşchi (Sus pe acoperiş în sac) etc.
„Nu pot să aleg rolul cel mai îndrăgit, pentru că toate apariţiile mele pe scenă au constituit, în egală măsură, loialitatea mea actoricească şi dragostea faţă de cultură”, a menţionat Teodor Ispas.

Amintiri, amintiri
Teodor Ispas îşi aminteşte cu precădere de un moment comic pe care nu-l poate uita niciodată. „În opereta «La Calul Bălan» trebuia să îl servesc cu bere pe pădurarul cunoscut sub numele de nenea Amedeus. Dar, pentru că halbele pe care urma să le aduc nu mai erau de găsit, am venit cu o tavă pe care pusesem un păhărel şi, imediat, am găsit replica prin care îl rugam pe pădurar să servească un rachiu, întrucât cârciumarul tocmai schimba butoiul cu bere”, a spus Teodor Ispas.  Ca nume celebre, consideraţi idoli de necontestat, Teodor Ispas îi menţionează cu mult respect pe renumiţii Luciano Pavarotti şi Ludovic Spiess, adevărate „voci de aur” pe care le idolatrizează şi le păstrează în memorie.