Claudiu Oprică, vedeta Popânzăleştiului

Era ajunul Sfintei Sărbători a Învierii Domnului, în 2006, când, într-un meci de campionat disputat la Secui, extrema dreaptă a Luceafărului, Claudiu Oprică, suferea o dublă fractură la piciorul drept. Avea doar 28 de ani şi se vedea nevoit să spună adio fotbalului după ce reuşise, în 2003, să reînfiinţeze Luceafărul Popânzăleşti. Tibia şi peroneul său au cedat la o intrare „bărbătească“ a unui adversar şi au făcut ca piciorul „să se ţină numai în piele“, după cum îşi aminteşte actualul preşedinte al AS Luceafărul Popânzăleşti. „Era unul dintre puţinele meciuri în care nu fusesem titular. Vedeam că adversarii joacă dur şi parcă prevesteam că dacă intru în teren mi se va întâmpla ceva rău. Am şi zis la un moment dat că, dacă mă faultează, îi dau în judecată. Am intrat după pauză şi de ceea ce îmi era teamă nu am scăpat. Îmi amintesc că unul dintre colegii de echipă, Cristi Sârbu, mi-a pus atelele la picior şi mi le-a legat. Alţi colegi au leşinat atunci, dar el a dat dovadă de sânge rece şi m-a ajutat foarte mult. De atunci, eu îi spun «Cristi salvatorul». Am trecut prin momente cumplite. Medicii voiau să-mi amâne operaţia, dar, datorită unor prieteni şi lui Dumnezeu, am reuşit să mă operez în aceeaşi zi, adică în sâmbăta dinaintea Sfintelor Paşti. M-a ajutat mult atunci şi domnul preşedinte Neagoe (n.r. – Nicu Neagoe, preşedintele AJF Dolj)“, spune fostul număr 7 al Luceafărului din Popânzăleşti. De altfel, la adresa preşedintelui Nicu Neagoe, Claudiu Oprică are numai cuvinte frumoase de spus: „Domnul Neagoe este un preşedinte desăvârşit şi un om cu suflet mare“.

Sprijinul administraţiei, evidenţiat
După accidentare, Claudiu Oprică a suferit două intervenţii chirurgicale şi nu a mai revenit pe gazon. A rămas pe marginea dreptunghiului verde ca preşedinte de club, reuşind ca anul trecut să termine cu Luceafărul pe locul al doilea al seriei a IV-a din categoria Elită. „Datorită domnului antrenor Oprea Dumitru, care este un om deosebit, am reuşit să ne clasăm pe locul al doilea al seriei a IV-a a categoriei Elită. Nu se poate pune problema unei promovări din lipsă de fonduri“, a spus Claudiu Oprică, adăugând mulţumirile sale atât personale cât şi în numele clubului administraţiei locale: „Îi mulţumim domnului primar Dincă Dumitru pentru sprijinul acordat de la înfiinţarea echipei. Datorită dumnealui s-a amenajat acest stadion şi este menţinut în condiţii bune de joc. În plus, primăria ne acordă sprijin financiar, achitând baremurile arbitrilor în meciurile de acasă şi sponsorizând deplasările echipei“ .

Nu putea ieşi din fotbal pe uşa din spate
Dar pentru că ieşise din fotbal poate prea devreme şi într-un mod destul de neplăcut, o mână de prieteni adevăraţi şi echipierii de la Luceafărul i-au pregătit o plăcută surpriză.  După ce prietenii şi-au inscripţionat tricouri cu numele sau poreclele lor, l-au anunţat pe Claudiu Oprică să se pregătească să revină în iarbă. Îi puseseră la cale un meci de retragere, eveniment de care au parte doar marii sportivi. Şi, pentru prieteni şi colegi, Claudiu Oprică este un mare sportiv şi un mare om. Într-un cuvânt, un mare caracter. „Mi-a părut rău că a părăsit terenul de fotbal în urma unei tragedii. S-a dedicat unei echipe care nu i-a putut oferi prea multe. Am zis că măcar atât să merite pentru că a făcut prea multe pentru echipa asta“, a spus iniţiatorul evenimentului, Ştefan Ruxanda, care a jucat pentru prima dată „fluierat“ şi pe un teren mare. Sărbătoritul a jucat câte o repriză în fiecare formaţie, reuşind să puncteze de două ori pentru Luceafărul şi o dată pentru prieteni, într-o partidă încheiată la egalitate, 6-6, loviturile de la punctul cu var dând câştig de cauză Luceafărului. Dar dincolo de rezultat, fotbalul este cel care a avut cel mai mult de câştigat. Întrebat cum este să revii după patru ani în iarbă, Claudiu Oprică ne-a declarat: „E foarte greu, că nu mai e condiţia fizică, dar bucuria pe care mi-au făcut-o prietenii mi-a dat energia necesară să joc şi chiar să înscriu şi goluri. M-am simţit la fel de bine în ambele echipe. Cu toţii formează echipa mea de suflet, iar prietenii îmi sunt la fel de dragi ca şi familia. M-am simţit ca o adevărată vedetă de fotbal în mijlocul acestor oameni cu suflet mare“, a spus sărbătoritul. Lecţia de viaţă oferită de amicii săi va reprezenta doar începutul seriei acţiunilor de acest gen, după cum ne asigură fostul şeptar al Luceafărului: „Îmi reproşez că eu nu am făcut aşa ceva niciodată, nu am reuşit să fiu atât de altruist. Îmi voi pune ambiţia şi, pe viitor, voi organiza astfel de evenimente pentru băieţi“, a conchis Claudiu Oprică.   

„Oprică este simbolul comunei“
Meciul a fost arbitrat de o brigadă venită din partea AJF Dolj, alcătuită din „fluieraşul“ Mădălin Croitoru, ajutat fiind de la margini de asistenţii Alin Oprea şi Marius Stănilă.  La pauză, centralul Mădălin Croitoru i-a înmânat lui Claudiu Oprică o plachetă şi o diplomă din partea preşedintelui forului fotbalistic judeţean, Nicu Neagoe. „Ştiam că evenimentul este pentru un jucător, Oprică, fotbalist care suferise o accidentare gravă, şi mi s-a părut normal şi moral să trimit o brigadă de arbitri pentru acest meci şi să fac o plachetă şi o diplomă de excelenţă pe care i le-am trimis cu mare plăcere. Un om ca Oprică merită tot respectul. A făcut multe lucruri bune pentru acest fotbal sărac, pentru că trebuie să recunoaştem că la ţară fotbalul este unul sărac. Oprică este simbolul comunei şi nu cred că această echipă ar fi existat fără el“, ne-a declarat preşedintele AJF Dolj, Nicu Neagoe, adăugând că astfel de acţiuni nu se găsesc la orice pas în fotbalul mic: „Memoriale am mai organizat, dar meciuri de retragere mai puţin. Este o iniţiativă lăudabilă şi acest om merită o astfel de răsplată pentru tot ce a făcut şi face pentru echipa sa“.