Dansând cu leii

Patru echipe româneşti au susţinut bătălii acerbe pentru a pătrunde în grupele Europa League. Dar, la mijlocul săptămânii trecute, Craiova sărise de pe fusul orar. În acea zi, campioana en titre, CFR Cluj, şi-a aflat adversarii din grupa Ligii Campionilor. Degeaba! Vineri, aveau să afle şi steliştii în urma tragerii la sorţi cu cine vor da piept în Europa League. În Bănie, toate pregătirile fotbalistice ţinteau însă prima victorie din campionat în faţa „găştii nebune”.   Undeva, într-o comună din Dolj, un bătrân care nu şi-a mai putut ţine lacrimile stăruia să se adreseze, prin intermediul camerei tv, unui personaj special. Nici primului-ministru, nici preşedintelui ţării, deşi amândurora ar fi avut multe să le transmită. Altul era oful său: „Piţi, să ai grijă de Universitatea!” Tot cam pe la ceasurile acelea, la primul antrenament al leilor din Bănie asistau deja pâlcuri de craioveni, venite să-l întâmpine pe salvator. Se întorsese omul potrivit la locul potrivit. Şi la timpul potrivit. Alb-albaştrii aproape că îşi dezarmaseră fanii tot promiţându-le marea cu sarea, dar  zbătându-se pe uscat. Piţurcă a semnat un contract pe trei ani, i s-au încredinţat puteri depline la Universitatea, iar banii nu vor constitui o problemă pentru a construi o altă echipă a unei mari iubiri. „Dacă vin la Craiova, vreau să bat şi pe Steaua, şi pe Dinamo, şi pe toate celelalte!”, a răbufnit noul manager general.
Victor Piţurcă va trebui mai întâi să gestioneze temperamentul ultraşilor şi să-l reeşaloneze cum ştie el mai bine. Nu-i cereţi totul dintr-odată. Nu vă înghesuiţi aruncând cu căciulile după primul derby tranşat in extremis şi, mai ales, nu-l părăsiţi la greu. Un campionat îţi oferă de toate şi trebuie să fii pregătit, inclusiv ca suporter, pentru a te bucura, dar şi pentru a te fortifica psihic. Oricâtă experienţă ar avea un antrenor, oricâţi jucători i-ar fi trecut prin mână, fiecare cu fiţele şi caracterul său, o echipă se construieşte în câţiva ani. Nici marile teamuri de pe continent nu au găsit soluţia miraculoasă a arderii etapelor fără să iasă fum.
Un lucru e cert. Universitatea va privi doar înainte, spre a urca treaptă cu treaptă miracolul consacrării. La început, pentru a părăsi eşalonul inferior, apoi pentru a-şi face loc între granzi şi, în fine, pentru a rămâne acolo. După 16 ani fără Piţi, Craiova alb-albastră trebuie să reînveţe cum e cu Piţi. Va redeveni un oraş având ca brand mingea de fotbal, va reintra în circuitul cupelor europene, se va bucura, se va întrista, va trăi. Dansând cu leii, aşa cum un cunoscut actor hollywoodian dansează pe ecran cu lupii.
Universitatea nu mai are timp de tatonări şi căutări, de studiat DVD-uri şi de aruncat cu banul, o fi bun sau n-o fi bun, o face treabă sau n-o face treabă. De aruncat cu banul, ba. De ieşit cu banul, da. Poate că şi primăria îşi va întoarce faţa către fotbal şi, atât cât îi stă în putinţă, se va conecta la pulsul tribunelor, fără de care a văzut şi ea ce înseamnă să respiri artificial.