Secretul lui Gavrilescu

„Un singur blat a făcut această echipă“

Reporter: Domnule Gavrilescu, care este secretul? Cum aţi reuşit să rămâneţi preşedinte la echipă atâţia ani?
Ioan Gavrilescu: Este vorba de seriozitate. Am fost serios în toţi aceşti ani, nu am luat nici măcar un leu care nu mi s-a cuvenit. Aşa am ales eu drumul în viaţă, am muncit şi mi-am văzut de treaba mea. Nu m-am băgat în jocuri murdare. De fapt, corectitudinea a fost şi este cuvântul de ordine la Oltchim. În toţi aceşti ani, nu a fost nici măcar o jucătoare sau un antrenor care să spună că acest club nu s-a achitat de ceea ce a promis. Aşa am supravieţuit la nivel înalt atâţia ani.

Rep.: În toată istoria sa, Oltchim nu a făcut măcar un meci strategic?
I.G.: Un singur astfel de meci a existat în istoria acestei echipe, un singur blat cum se spune în fotbal. Era pe vremea comunismului şi aveam directivă clară de la PCR. Trebuia să pierdem să scape de la retrogradare o echipă. A fost foarte dificil, am pierdut la un gol diferenţă. A fost singura dată când conducerea a ştiut despre un meci trucat, vă spun cu mâna pe inimă.

Rep.: Eu îmi amintesc, totuşi, de un meci de Liga Campionilor, la Rimini, în Italia...
I.G.: Eu am vorbit de meciuri despre care ştia conducerea. Despre acea partidă pe care mi-o amintesc în amănunt, voi vorbi după ce mă voi retrage din funcţia de preşedinte.


„În curând va veni şi momentul retragerii“

Rep.: Vă gândiţi la retragere?
I.G.: Normal că mă gândesc. Probabil că acel moment va veni când voi împlini 70 de ani. Fiecare început are şi un sfârşit. Eu mă bucur însă că am avut şansa să fac lucruri bune la un club cu adevărat profesionist cum este Oltchim.

Rep.: Care credeţi că este persoana care vă poate înlocui în funcţie?
I.G.: În anii trecuţi, am tot încercat să pregătesc o persoană care să fie capabilă să conducă acest club. şi acum pregătim pe cineva. Nu o să-i dau numele, însă. Oricum, nu sunt adeptul celebrei expresii: “După mine, potopul“. Cred că nimeni nu este de neînlocuit.

Rep.: Chiar credeţi că această echipă nu este apreciată aşa cum ar trebui?
I.G.: Am mai spus asta şi probabil am supărat multă lume. O să vă dau un singur exemplu. După finala de Liga Campionilor pe care am jucat-o cu Viborg în sezonul trecut, am primit multe telefoane, multe sms-uri în care oamenii mă consolau. Mă opreau şi pe stradă şi îmi spuneau că le pare rău de noi, de parcă retrogradasem. Pentru mulţi a contat că am pierdut finala, nu că am ajuns acolo. Nu cred că s-a conştientizat ce mare performanţă au făcut aceste fete. Vă daţi seama ce ar însemna ca în sezonul viitor să nu ajungem în finală. Toată lumea ar zice că este o mare dezamăgire.


„În fotbal nu puteam ajunge aici“

Rep.: Dacă acum 30 de ani se decidea ca investiţia să fie făcută în fotbal, credeţi că se putea face mare performanţă?
I.G.: Nici vorbă. Eu am fost şi am rămas pasionat de fotbal. Mă uit la meciuri, sunt la curent cu rezultatele, dar sunt sigur că nu făceam treabă bună la fotbal. Sunt prea multe jocuri de culise.

Rep.: De-a lungul timpului, au fost handbaliste sau antrenori români pe care Oltchim nu i-a putut aduce?
I.G.: Handbaliste au fost, fără doar şi poate, deşi am avut la Vâlcea nume mari ale handbalului românesc. Antrenori nu, pe cine am dorit, am adus.

Rep.: Dacă ajungem în finală, credeţi că vom juca la Râmnicu Vâlcea?
I.G.: Sunt slabe şanse ca la Râmnicu Vâlcea să se construiască o sală polivalentă nouă. Ştiu că autorităţile locale au promis acest obiectiv, dar este greu de realizat în aceste vremuri de criză financiară. Mai mult ca sigur vom juca tot la Bucureşti în cazul în care echipa va ajunge în finală. Alte posibilităţi nu avem. Şi aşa cererea a fost foarte mare şi la finala ediţiei trecute am avut solicitări pentru peste 30.000 de bilete. Din păcate, când vom avea sală mai mare la Râmnicu Vâlcea, există posibilitatea să nu mai avem echipă. Ar fi mare păcat pentru că o astfel de sală ar fi utilă nu numai pentru echipa de handbal, ar fi folositoare întregului sport vâlcean.