La Călimăneşti, Cotexim Com vinde ce nu are

Iniţial, Viorel Voicilă a luat hanul în administrare printr-un contract de leasing, conform legislaţiei din 1999. Contractul s-a semnat înainte de privatizare între Viorel Voicilă şi fosta conducere a SC Călimăneşti-Căciulata SA. Deci, Nicolae Petre a preluat staţiunea cu tot cu acest contract prin care Voicilă se obliga să achite o redevenţă lunară de 5.000 de dolari pe lună prin virament bancar. Nicolae Petre, fost normator comunist, actual magnat al unui capitalism mafiot, a primit lunar câte 5.000 de dolari de la Viorel Voicilă, acceptând astfel contractul de leasing. Mărturie în acest sens stau actele prin care s-au făcut viramentele bancare. Mai mult decât atât, contractul mai prevedea şi alte nouă puncte de lucrări de investiţii pe care Voicilă era obligat să le execute la han, până la încheierea leasingului. Şi le-a făcut. S-a dovedit printr-o comisie de experţi care a controlat de trei ori. Poate – poate s-o dibui vreo breşă, vreo nerespectare a contractului, pentru ca Petre să găsească vreun motiv să nu semneze predarea hanului. Zadarnic însă, Viorel Voicilă s-a achitat de datorii, a respectat contractul, iar conform înţelegerii şi legii, hanul trebuia să-i parvină prin drept de proprietate.

„Baronul“ Nicolae Petre şi ,,vasalii economici“
Viorel Voicilă a terminat de achitat redevenţele lunare, a executat toate cele nouă puncte de investiţii şi trebuia sa intre în proprietatea Hanului Cozia la maximum 15 zile de la data încheierii contractului de leasing (4 aprilie 2004). Cu toate acestea, demonstrând încă o dată că pentru el nu există lege, Nicolae Petre a refuzat să semneze transferul de proprietate de la SC Călimăneşti-Căciulata SA la SC Scorilo (firma lui Voicilă). Motivaţia? Patronul s-a răzgândit, spunând că nu mai vinde hanul. Dacă până atunci banii veniţi lunar erau buni, acum, la terminarea ratelor, Petre nu a mai vrut să vândă unitatea, încercând o altă ţeapă caracteristică. Pe deasupra, acesta intenţiona să rămână şi cu un han în care Voicilă băgase bani grei, finalizând cele nouă puncte de investiţie prevăzute în contractul semnat în 1999. Şi cum acestui ,,asasin economic” nu-i poţi da cu tifla decât în instanţă, au început procesele. Abia în 2008, SC Scorilo şi-a câştigat dreptate în instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) dând decizie definitivă şi irevocabilă în acest sens. Nu se ştie precis în care cercuri de interese se învârte Nicolae Petre, însă după toate probabilităţile, foarte mari. Pentru că şi-a permis să nu pună în aplicare sentinţa ÎCCJ şi nu a vrut să semneze nici de data aceasta transferul de proprietate. A fost nevoie de încă un proces, de încă o hotărâre definitivă şi irevocabilă care să ţină loc de act de vânzare – cumpărare, pe care a dat-o tot ÎCCJ.

Schimburi dubioase cu primăria
În timpul mandatului pedelistului Gheorghe Dulcea (2000 – 2004), SC Călimăneşti – Căciulata a făcut schimburi dubioase, la limita legii, cu Primăria Călimăneşti. Astfel, din cei 14.000 de metri pătraţi pe care îi avea Hanul Cozia, unitatea a rămas cu doar 7.000. Şi asta în paguba proprietarilor de drept. Însă nici pe aceşti 7.000 Nicolae Petre nu vrea să semneze transferul de proprietate, cerându-i lui Viorel Voicilă o chirie exorbitantă. 3.000 de euro pe lună, pe un teren pe care nici nu şi-l poate intabula. În fapt, Petre vrea să ia nişte bani pe ceva ce nu-i aparţine şi care pe drept l-a pierdut în instanţă. Voicilă oferă bani pentru cumpărarea terenului, chiar dacă acesta i se cuvenea prin lege. Petre ridică suma cu mult peste preţul pieţei, bătându-şi în continuare joc de ceilalţi investitori din Călimăneşti. În 2009, un metru pătrat în acea zonă costa 39 de euro, conform experţilor. Petre i-a cerut anul trecut 100 de euro, pentru ca acum să se arunce la 200. La Călimăneşti, bătaia de joc continuă. Relaţiile feudal-vasale sunt mai împământenite ca în Evul Mediu. Numai că pe 17 septembrie se redeschide dosarul privatizării frauduloase a SC Călimăneşti-Căciulata SA, prima înfăţişare fiind la Judecătoria Brezoi.