Deschiderea siciliană

Partida de şah a început de mult. Şi e o partidă ciudată. Împotriva regulilor, împotriva filozofiei de viaţă. Cel puţin aceasta e impresia cu care asist, de multe ori stupefiat, la cum mută jucătorii. Mă frec la ochi. Nu toate piesele capturate de o parte sau de alta coboară de pe eşichier. Unele, în loc să se împuţineze, se înmulţesc: nebunii. Ştiu, pentru un aşa ascuţit spirit de observaţie v-au retrogradat din grupa mare. Ceea ce nu a împiedicat producţia masivă de nebuni repartizată pe cap de locuitor.
Mai mult, fiecare din noi, mărturisit sau nu, e manipulat pe tabla de şah în funcţie de cine joacă. De câte ori m-am plâns că încălzirea pe timp de iarnă mai mult mă îngheaţă, au zis că-s expirat. Mă revanşez, la rându-mi. De câte ori îmi achit impozitele şi taxele. De câte ori mă holbez la produsele din galantar şi la fructele proaspete din piaţă, pe care alţi zăltaţi ni le recomandă ca factor de sănătate. De unde „proaspete”? Până să avansez în colţuri, m-au folosit ca pe un „pion important”. Nu mi-am dat seama şi, când să fiu transformat, m-a halit un alt pion, care dormise pe el.
De fapt, altundeva vrusei să ajung. Acolo unde se mută peste frunţile noastre, în săritura calului. Herghelii întregi gata să scuipe căluşul şi să rupă hamul. Jucând cu albele, ceea ce nu o dată i-a intrigat chiar pe ai săi, monsieur Sarkozy a căşunat pe tot ce mişcă negru în faţa ochilor. Aş vrea să-l văd bătându-se în piese de aceeaşi nuanţă cu premierul Berlusconi. În fond, asemenea tenisului de câmp, de ce nu s-ar admite şi alte culori, în afara celor clasice? Piese mov la trântă cu piese roşii, să zicem, fiindcă nici preşedintele Băsescu nu e un ageamiu în materie. Ba chiar, cu un asemenea slogan, şi-a asigurat cel de-al doilea mandat la Cotroceni.
Francezii, motoriştii Europei, alături de germani, şi-au făcut un fix din a nu-i mai tolera pe ţiganii pripăşiţi acolo din Est. După ce Italia, altă soră de gintă latină, a promis, diplomatic şi civilizat, că le ia gâtul. Presa britanică s-a aprins şi ea, îndemnându-i pe intruşi să se care.
Acum pricepem cu mintea românului cea de pe urmă că, la aderarea României cu surle şi trâmbiţe, Uniunea Europeană a abuzat de săritura calului, lăsând neatinse şi alte domenii vitale, precum justiţia. Se practică dublul standard, aşa cum în principalele oraşe din Vest, cu aportul nemijlocit al românilor dezrădăcinaţi, se practică pe rupte cerşitul. Ce nu e valabil la ei trebuie impus la noi. Exodul creierelor e altceva. La astea putem renunţa. Deşi n-ar fi nevoie întrucât se duc singure. Iar dreptul la muncă şi la circulaţie liberă nu poate fi îngrădit nimănui. Decât cu cordoane de poliţişti, cu dube lipite una de alta şi cu câini dresaţi. Nu scapă decât căpuşa. „Staţi acolo şi roadeţi-le bugetul!”, a ordonat preşedintele României.
Opoziţia dâmboviţeană cugetă de zor la rocada mare şi la năpasta care s-a abătut pe conaţionali. Unii politicieni din rândurile ei ar pune votul (botul) şi pe rocada mică. Sindromul turnurilor gemene îi copleşeşte însă deopotrivă. Decât terorism, mai bine comunism. Şi se reped la deschiderea siciliană.