Căldura a îngheţat jocul

Partida de la Severin dintre Universitatea Craiova şi CFR Cluj-Napoca s-a încheiat cu doi covrigi în coadă. Nimic la nimic. Italienii au o vorbă, în fotbal orice punct contează. Avem şi noi vorba noastră, trei puncte contează mai mult decât un punct.
Le-am fi meritat? Bag seamă că da. Nu pentru că alb-albaştrii lui Aurel Ţicleanu s-ar fi dovedit net superiori vişiniilor lui Andrea Mandorlini, deşi, după cum au decurs ostilităţile, ai fi jurat că echipa gazdă este campioana en titre. De altfel, acolo, la picioarele podului ridicat de Apolodor, s-a înregistrat un mic record în materie de „furie latină”. Ceferiştii supergalonaţi în ultimele ediţii de campionat, cei ce se laudă că au pus Roma pe labe, uitând simptomatic de ceea ce le-a făcut Roma acasă, se pot mândri cu performanţa rarisimă de a nu fi expediat un şut, măcar, pe spaţiul porţii lui Silviu Lung. E obligatoriu să precizăm că partida Universitatea – CFR, din etapa inaugurală a celei de-a 93-a ediţii a Ligii I, a durat totuşi 90 de minute, plus crâmpeiele de prelungiri.
Antrenorul oltenilor a avut grijă în prealabil să se destăinuie că, din motive obiective, elevii săi nu au suflu decât pentru vreo 60 de minute. Neluând în seamă şi canicula care, paradoxal, a îngheţat jocul. Matematic, echipei adverse urma să-i revină o jumătate de oră ca să-şi regleze tirul şi să dea lovitura. Dar de unde nu e, apropo de Kivuvu şi ai săi, nici Dumnezeu nu cere. Cel dintâi premiu pentru fair-play în actuala stagiune fotbalistică îi revine, aşadar, cu vârf şi îndesat, lui „Aurică fără frică”.
De ce Universitatea ar fi meritat să câştige? Pentru că s-a jucat, prin Mihai Costea şi Bărboianu, cu două ocazii de gol. Pentru că în minutul 57, Panin l-a îmbrăţişat pe Mihai Costea preţ de câteva secunde în colţul careului mare, ceea ce e tot una cu interiorul suprafeţei de pedeapsă. Nu numai că l-a îmbrăţişat ca pe-o mireasă, l-a mai şi trântit în patul de iarbă. Imprevizibilul Alexandru Tudor, cel mai bine cotat arbitru român, şi-a bătut însă joc de blazon. A uitat să dicteze „ruşinică”, salvându-i pe campioni de la o înfrângere naturală.  O altă echipă de calibru, Unirea Urziceni, a fost şi ea tratată cu blândeţe necuvenită în oraşul lui Brâncuşi. Pandurii Târgu Jiu a înscris spre final un gol perfect valabil, anulat de un tuşier cu orbul găinii, iar centralul Radu Petrescu a oficializat eroarea. La Timişoara, Sebastian Colţescu s-a încurcat şi el în ţignal. Şi pe alte stadioane s-a arbitrat după ureche. L-am auzit pe fostul cavaler Aron Huzu, pus să-şi evalueze confraţii mai tineri, repetând invariabil „fază grea”. Iar ne furăm căciula.
În finalul acestor rânduri, nu îmi pot reprima o întrebare: majoritatea stadioanelor din România sunt dotate cu nocturnă. Startul actualei ediţii de campionat a coincis cu temperaturi de iulie toropitoare. La ce bun atunci nocturnele? Televiziunile – televiziuni, transmisiile – transmisii, reclame comerciale, bănet. Dar nici să-i duci pe jucători în pragul infarctului!