Biblioteca „Indiscret“

Ionuţ Botar şi Mădălina Maroga sunt doi poeţi tineri. Printre puţinii care au ales, între un verb în engleză şi un paragraf de lege, să cocheteze cu muza versului clasic sau a versului liber, tot una. Poate nici n-au ales. S-au trezit pur şi simplu metaforizându-şi trăirile. Nu au ce regreta, dimpotrivă.  Ambii au atins un nivel de exprimare care îi obligă de-acum să persevereze. Îi uneşte poezia, dar îi diferenţiază modul propriu de a o fraza, uşor detectabil de o parte şi de alta, chiar şi în absenţa restrictivă a titlului. Biblioteca „Indiscret” le întinde o mână de ajutor gazetărească spre a le încuraja saltul. Ionuţ Botar (n. 1976, Craiova), profesor de limba şi literatura engleză la Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” din Caracal, a debutat editorial în volumul colectiv „Verticala curgere spre soare” – Slatina, 1993, cu o prefaţă de  D. R. Popescu. I s-a acordat premiul Editurii „Ion Vinea” la concursul „Nichifor Crainic” – Giurgiu, 1996. Cărţi proprii: „Umbrele inimii” (1996), „Mireasa de fum” (1998) şi „Poeme. De dragoste” (2002). Mădălina Maroga (n. 1974, Craiova)  este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative „C. Brâncuşi” din Târgu Jiu. Un consistent grupaj liric i-a apărut în antologia celei de-a treia ediţii a cenaclului „Virtualia – www. poezie. ro la Iaşi”, cu o prefaţă de Radu Herinean, coordonator. (V.D.)

Domnişoară, ceasurile mor.
Timpul sparge veacurile toate.
Ne topim în nopţile de Dor
Şi ne-am mai trezi dacă se poate.

Domnişoară, sfântul meu păcat,
Mi-a venit un nu ştiu ce deodată,
Poate-am vrut să-ţi dau doar un regat,
Să te pot iubi fără de plată…

Din dumnezei fumurii
Noi adunăm resturi de vis,
Se scurge ora pervers.
Mai ştii?
Şi-i interzis

Împachetăm insomnii sub un cais,
Ora e oarbă.
Mai ştii?
E un abis

…Şi te rugam să mai fii
Albă în mod nepermis
Ne-apasă ora.
Mai ştii?
Veacul e-nchis…

Ionuţ Botar


Coajă de pâine uscată

de azi, nu mai scriu nimic despre iubire
o voi păstra undeva în locul inimii
ca pe o coajă de pâine uscată
pentru acum şi pentru mai târziu
pentru restul de nisip ce se va scurge
prin venele mele inundate de incertitudini
la răscrucea vârstei neluminate de teamă

de azi, nu voi mai scrie niciodată despre tine
am să te închid într-un plic netimbrat
fără adresă, în aşteptarea poştaşului înger
să-l expedieze înainte de moarte
înainte de a dezvălui tuturor muzelor
visul întrupat din iluzii şi şoapte
din nopţi fără somn şi zile fără lumină

scriu şapte versuri în loc de şapte zile
scriu şapte şoapte în loc de tine
transform săptămâna în stânci verzi
exilate pe munţi de nelinişti, vor sta
zilele mele în doliu de primăvară
pleacă!
nu e loc de trei suflete la mine-n groapă

ceremonia trebuie să înceapă! du-te!
rămân cu o coajă de pâine uscată
la răscrucea vârstei neluminate de teamă

Gândul de mâine
curând o să-mi adun toate visele
undele valurilor trecute
nu mai am încredere decât în gândul de mâine
pentru azi am tăiat o oră dintr-o altă viaţă
în care am ascuns toate amintirile
sunt mai tristă c-o zi liberă
nu-mi trebuie calcule
ştiu bine
rămâne semnul egal
între ieri, azi şi mâine
nu-mi amintesc nimic
pe lângă mine trec toate cuvintele
necunoscute fără rezolvare
îmi cresc uneori aripi
îndoite la colţuri
spre ultimul zbor
mă opresc şi tresar
în spatele meu descopăr
aţa care leagă toate umbrele
din puţinul care a rămas
nescris, neînţeles şi adormit în mine
Mădălina Maroga