Agricultorii doljeni, la trântă cu comerţul de criză

Cornel Rotaru are 20 de ari de solar şi spune că se descurcă foarte greu cu legumicultura. Venise în piaţă cu ardei capia, sperând să obţină un preţ bun pe produsul muncii sale. Bărbatul ne-a mărturisit că treaba merge greu atât din cauza lipsei de fonduri, cât şi din cea a preţurilor mici practicate la vânzarea produselor. „Nu avem bani ca să cumpărăm foliare şi îngrăşăminte. Am făcut un dosar pentru fonduri far (n.r. – vrea să spună fonduri Phare), dar nu ni s-a aprobat. Am fost de vreo zece ori şi în final ne-a spus că rămânem pentru toamnă“, precizează Cornel Rotaru. Legumicultorul poienar avea în plan să aducă o serie de îmbunătăţiri la solar, dar se vede nevoit să aştepte cel puţin câteva luni până să-şi vadă visul împlinit: „Voiam să-mi iau şi eu instalaţie de picurare, să fac solaru’ modern. Am solaru’ pe prăjini, voiam să-l modernizez“. Acesta adaugă faptul că preţurile la legume sunt foarte mici în sistemul en gros şi că investiţiile se recuperează greu. „Preţurile sunt foarte joase. De obicei, ardeiu’ se vinde cu 10.000-12.000 de lei (n.r .– 1-1,20 lei noi). Astăzi se dădu cu 20.000 de lei (n.r. –  2 lei noi). Noi am investit peste 70 de milioane de lei (n.r. – 7.000 de lei noi) şi am luat până acum 45 de milioane (n.r. – 4.500 de lei)“, conchide Cornel Rotaru.

Preţul din 2009 l-a indus în eroare
Un alt legumicultor care ieşise cu marfă la piaţă, de data asta însă cu ardei gras, este Gigi Butoi. Omul a înfiinţat anul acesta culturi mult mai mici în comparaţie cu anul trecut, de teamă că nu-şi va putea recupera investiţiile. Are cinci ari de legume, faţă de 15 ari cultivaţi anul trecut. „În general, merge prost. Între preţurile la care vindem noi aici şi preţurile de pe piaţă e diferenţă dublă. Tratamentele şi folia sunt foarte scumpe. Dacă ar fi să vindem marfa la piaţă, ar fi mai bine. Înainte mergeam la Lugoj, la Timişoara. Acum e 40.000 de lei (n.r. – 4 lei noi) ardeiu’ acolo, dar nu mai prinzi masă. Au închiriat toţi mesele, la fel cum se întâmplă peste tot în România. Anu’ trecut, în vremea asta, era 50 de bani kilogramu’ de ardei, acum e doi lei. Eu am renunţat la suprafaţă pentru că nu era preţ. Anu’ trecut aveam 15 ari de legume, acum am rămas cu a treia parte“, spune bărbatul.

Marea „bârcăială“
Şi roşiile au un preţ relativ bun în comparaţie cu anul 2009, dar inconvenientul este altul, după cum ne spune unul dintre producători. Constatin Popovici are într-o căruţă câteva cutii de carton pline cu pătlăgele roşii. Omul spune că treaba „merge încet şi foarte prost“. „Nu are lumea bani. Toată lumea umblă prin ele şi dup-aia spun că sunt moi. Înainte n-aveai voie să pui mâna, acuma bârcăie prin ele până jos şi la urmă cică sunt moi, ca să le ia degeaba dacă s-ar putea“, spune omul. Acesta spera să obţină măcar 2.30 pe kilogramul de roşii, după ce avusese ca preţ de plecare 2.60. „Nu ne convine nici nouă să le dăm pe nimic, că muncim pentru ele“, spune Maria Popovici, soţia lui Constantin Popovici. În final, cei doi soţi reuşesc să bată palma cu un „angrosist“ pentru 2.20 lei pe kilogramul de roşii şi să plece acasă. Şi uite-aşa, toată lumea câştigă câte ceva. Că dacă ar fi să plece producătorii cu marfa la distanţă mare, sperând să dea lovitura, s-ar putea ca rezultatele să fie mai slabe. Pentru că, dacă ţinem cont de ceea ce spune legumicultorul Gigi Butoi, şi anume că peste tot mesele sunt „amanetate“, oamenii ar putea da şi departe de casă tot peste „angroşişti“, reducându-şi astfel considerabil şansele de a-şi spori veniturile.