Agricultură de Ev Mediu în Dolj

Pentru mulţi localnici din comuna doljeană Sadova, modalităţile de cultivare a pământului sunt aceleaşi pe care le-au practicat şi strămoşii lor: cu plugul tras de boi sau de cai şi cu sapa. Este greu de crezut că într-o societate în care se produc zi de zi sute de tractoare, ţăranii doljeni apelează la vechile metode de a-şi munci pământurile. Nicolae Măceşanu are 70 de ani şi spune că a început să muncească în agricultură din copilărie. „Eram copil şi abia puteam să ţin plugul de coarne şi să mân boii. Nu era pe atunci tractor sau combină. Totul se făcea manual. Dintr-un pogon de pământ scoteam două căruţe de grâne”, povesteşte sadoveanul.

Greu la deal cu boii mici
Anii au trecut peste Nicolae Măceşanu şi în tot acest timp, doljeanul a reuşit să facă o mică îmbunătăţire în ceea ce priveşte modul de a munci pământul. A schimbat plugul de lemn cu unul de fier, iar în locul boilor a înhămat doi cai. „Am plecat de la plug şi tot la plug m-am întors. Muncesc 20 de hectare cu doi cai. Ar pământul cu plugul, arunc sămânţa cu mâna şi apoi bătătoresc cu picioarele”, adaugă bătrânul care recunoaşte că este greu să aduci grâne în hambar dacă nu ai uneltele necesare pentru a munci pământul: „Se munceşte ca pe timpuri pământul pentru că oamenii nu au bani să îl muncească altfel. Cu plugul este ieftin şi este singurul lucru pe care ni-l permitem”.

Lucrări agricole de mântuială
Cine nu are plug şi nici animale apelează la utilajele agricole, dar lucrările sunt făcute pe sfert. „Măcar arătura să fie mecanizată”, îşi spun oamenii crezând că astfel se face agricultura şi având pretenţia ca recolta să fie bogată. Nae Iovan are 71 de ani şi încă mai are puterea să muncească în agricultură. A auzit despre tractoarele cu aer condiţionat, dar spune că nu şi-ar permite aşa ceva în ogradă nici în 100 de ani. Nu are plug şi nici animale, iar din pensia sa şi a soţiei adună leu cu leu pentru a plăti măcar arătura de primăvară. Nu îşi permite să cumpere sămânţă certificată, folosind pentru semănat grânele obţinute anul trecut. Cât despre îngrăşământ, bătrânul aruncă cu mâna doar jumătate din doza necesară pentru un hectar de pământ. „La arătură plătesc mai mult decât face, dar nu am încotro. Nu îmi permit să iau sămânţă tratată şi o samăn pe cea de acasă. Pentru un hectar am nevoie de 4 saci de îngrăşământ, dar eu nu am bani decât pentru doi”, spune Nae Iovan. În cazul în care ar face agricultura ca la carte, agricultorii trebuie să scoată din buzunar pentru cultura porumbului cel puţin 3.000 de lei hectarul, iar pentru cea de grâu cheltuielile ajung la 2.400 de lei.

Ferma – soluţia de criză
Ţăranii mai au însă o speranţă în ceea ce priveşte agricultura. Oamenii spun că s-ar putea câştiga din agricultură dacă în zonă ar fi înfiinţată o fermă. „Am avea o soluţie pentru redresarea agriculturii: să se facă o fermă. Aş da pământul în arendă cu dragă inimă, căci eu nu am puterea financiară să-l muncesc. Ca mine ar face multă lume din sat”, spune Nicolae Măceşanu.