Afacere „ciobănească“ la Popeşti-Vâlcea

Opt ani pribeag prin lume
La puţin timp după Revoluţia din 1989, Dan Ciobanu a decis să plece din România şi să-şi încerce norocul în străinătate: „Am plecat în 1991 în străinătate, în Israel. Tot ce vă pot spune este că am plecat forţat, m-am întors forţat, nu intru în amănunte. Am plecat în Israel cu gândul să fac ceva bani şi să mă întorc să cumpăr oi multe. La început, am avut ghinion, în perioada aia se dădeau multe ţepe. Cred că aţi văzut şi voi la televizor români care erau minţiţi, care nu-şi primeau salariile şi care dormeau pe sub poduri, în canale“. În anii petrecuţi în străinătate, Păunoiu a stat în multe ţări din Europa, Asia, Orientul Mijlociu, America de Nord şi chiar Africa: „Viaţa m-a dus în multe ţări. În Europa nu ştiu câte mi-au scăpat. Am muncit orice, în construcţii, în agricultură, în turism. Am fost şi în Canada, la Toronto, am fost în Irak, Iran, Libia, Siria, Egipt. Din calculele mele am trecut prin cel puţin 50 de ţări. M-am descurcat, nu am murit de foame. După opt ani m-am întors şi nu mai am gânduri de plecare. Aici rămân, în străinătate mă voi duce numai în vizită, poate. Cel mai bine tot acasă este, să vorbeşti limba ta, să stai lângă prieteni şi rude”, ne destăinuie ciobanul din Popeşti.

A învăţat opt limbi şi a fost impresionat de Etiopia
În timpul petrecut în străinătate, oierul din Popeşti a învăţat nu mai puţin de opt limbi: „Când am plecat de aici nu ştiam nicio boabă dintr-o limbă străină. Făcusem la şcoală engleză şi franceză, dar cine a învăţat ceva? Nu se punea accentul şi aproape nimeni nu învăţa. În străinătate am fost nevoit să învăţ, altfel nu aveam cum să supravieţuiesc. Acum ştiu engleza la nivel mediu, mă descurc să conversez cu oricine, dar nu ştiu toate regulile, recunosc. Ştiu foarte bine araba şi ebraica şi destul de bine italiana şi spaniola. Ebraica şi araba sunt extrem de dificile de învăţat. Abia după 3-4 ani petrecuţi pe acolo am reuşit să le învăţ”.
Dintre toate locurile pe care le-a vizitat, Dan Ciobanu a rămas impresionat de Etiopia şi spune că numai acolo ar fi dispus să se stabilească: „Am văzut multe locuri frumoase. Am fost la Roma, la Barcelona. Am fost la Grădina Domnului, la Sfântul Mormânt. Am atins piatra sfântă care mereu e umedă, am pus urechea pe ea şi este adevărat că se aude ceva ca un fel de rugăciune. Cel mai mult mi-a plăcut în Etiopia, chiar dacă acolo am fost numai în vizită şi am stat numai trei săptămâni. Acolo ar fi de mine, în sălbăticie, înconjurat de animale. Acolo nu îţi trebuie bani, nu te stresezi de ei. Ai mâncărica la botul calului, cum se spune. Nu ai cum să mori de foame. Până şi pâinea se face pe loc, din cocos. Acolo mi-a plăcut. Să vă mai spun ceva, se tot spune că Israelul e o ţară închisă, cu puţine posibilităţi. Eu care am stat mulţi ani acolo vă pot confirma că nu este deloc aşa. E ţara tuturor posibilităţilor. Orice poţi găsi acolo. Nici în Israel nu poţi muri de foame. Sunt unele restaurante unde plăteşti o sumă modică şi timp de opt ore poţi mânca orice, oricât. Restaurantele sunt pentru oamenii cu posibilităţi reduse, nu intră bogătaşii, că se fac de ruşine. E un fel de <<întinde tava>> de la noi, dar vă spun că poţi mânca fără probleme o lună întreagă pe bani puţini”.

Salvat de oi de la puşcăria politică
Pe vremea comuniştilor, Dan Ciobanu a fost la un pas să facă puşcărie politică din cauza unor vorbe: „Eram mic, aveam 23, 24 de ani. La noi la Popeşti nu e tradiţie cu oieritul şi erau aduşi ciobani din alte locuri, din Vaideeni, de pe acolo. Cum eu eram singurul angajat de pe aici, ceilalţi aveau boală pe mine. Ştiu că odată au intrat oile de care aveam grijă într-un lan de grâu. La Popeşti aveam o primăriţă care se înţelegea bine cu Venerica Pătru, prim-secretară pe vremea aceea. M-au certat, au sărit toţi comuniştii de pe aici pe mine şi eu am zis, ţin minte şi acum, că va veni timpul în care se va alege praful de ei. Nu am gândit ce am spus, vă daţi seama, am spus la nervi. Mi s-a făcut dosar politic şi am fost la un pas de puşcărie. Am avut noroc tot cu oile. A venit de la Vâlcea controlul, în frunte cu Venerica Pătru şi un colonel sau nu ştiu ce era, Turcu îi spunea. Au vizitat toate saivanele, au notat ei ce au notat. Pe al meu nu l-au arătat, dar au trecut din greşeală pe lângă el şi au vrut să vină şi acolo. Eu eram tânăr, nu bătrân ca ceilalţi ciobani şi făcusem totul ca la carte. Aveam încăperi separate pentru oi şi miei şi aşa mai departe. Curăţenie la sânge, i-am impresionat. Ţin minte că Turcu ăla mi-a spus să-l chem pe tata, să-l felicite pentru ce a făcut acolo. I-am spus că eu sunt, nu tata, că tata nu se pricepe la oi. M-a chemat luni dimineaţa la partid, la Râmnicu Vâlcea, şi m-a felicitat. Atunci le-am spus de dosarul acela şi l-au rupt pe loc. Aşa am scăpat de puşcărie, mă băgau la carceră că ziceau că am legătură cu legionarii, la concluzia asta se ajunsese”, îţi aminteşte bărbatul.
Dan Ciobanu spune că până la finalul vieţii se va ocupa de oi, la Popeşti: „V-am spus, dacă munceşti nu mori de foame, o duci bine. Eu dau laptele şi brânza pe plan local. Totul e ecologic, oamenii au văzut că la mine brânza de oaie e curată, nu o amestec cu nimic. Nu am marfă câte cereri am, aşa că de ce să mai plec sau să fac altceva? Pentru mine aici e raiul pe pământ, nu în străinătate”, mărturiseşte ciobanul.