În luptă cu diavolul

În urmă cu câteva săptămâni, părintele Alexie Buzerea a publicat cartea intitulată „Biserica Adormirii Maicii Domnului Mântuleasa“ din Craiova, carte ce constituie o monografie a acestui lăcaş de cult. Cartea prezintă o succintă istorie a municipiului, subliniindu-se că podoaba acestui municipiu străvechi şi important au constituit-o bisericile Craiovei, un loc de frunte ocupându-l Biserica Mântuleasa, edificiu ridicat la sfârşitul veacului al XVIII-lea în locul unei biserici de lemn. Cartea tratează sub toate aspectele istoricul Bisericii Mântuleasa a cărei filială a fost, în cursul istoriei, însăşi Catedrala mitropolitană „Sf. Dumitru“. Sunt prezentaţi succint şi preoţii acestei biserici şi sperăm că într-o viitoare ediţie datele lor biografice vor fi completate prin noi mărturii pe care le deţinem asupra unora dintre ei şi care vor fi aduse la cunoştinţa autorului. Aceleaşi biografii sunt prezentate în ceea ce priveşte dascălii bisericii, dar şi date inedite privind corul bisericii şi cei care l-au dirijat. Sunt prezentate personalităţile reprezentative care au locuit în parohia Bisericii Mântuleasa, printre care preotul Nicolae Porumb, Dumitru Ştefănescu, Grigore Cristescu, Ion Ilarian, Dumitru Svăsculescu, Gheorghe Petrescu, Olga Gigurtu, Zoe Mandrea, Ana Culcer, Delia Ştefania Barbu, Barbu Dimitrie Ştirbei, domnitor al Ţării Româneşti, Theofil S.Niculescu, Nicolae Romanescu, Gheorghe Chiţu, Petre Chiţu şi Barbu Bălcescu, fratele lui Nicolae Bălcescu. Din modestie, autorul se trece, succint, printre preoţii bisericii, dar, fără îndoială, opera sa, de mare importanţă ştiinţifică, îl aşază uşor printre marile personalităţi nu numai ale Parohiei „Mântuleasa“, unde a funcţionat în calitate de preot, ci şi printre marile personalităţi ale BOR, adevăr de necontestat, dar neagreat de pseudomitropolitul Teofan Savu.

Preotul Buzerea, un luptător pentru dreptate
Toată viaţa, preotul Alexie Buzerea a fost într-o continuă luptă pentru dreptate cu unii dintre mai-marii BOR ce au ajuns să ocupe demnităţi bisericeşti nu prin merite, inexistente de altfel, ci prin intrigi, protecţii politice, prin perfidie, slugărnicie şi alte multe „calităţi“ murdare. Desigur că viaţa, opera şi lupta acestui ilustru teolog şi muzician vor trebui să facă obiectul unei cărţi deoarece valorile neamului nostru nu trebuie să rămână în uitare. Alexie Buzerea, fără cea mai mică reticenţă, scoate la lumină metodele de păstorire mai puţin ortodoxe ale mitropolitului Teofan Savu, metode care numai bisericeşti nu pot fi.
Aşa cum arată autorul, într-o noapte întunecoasă, fostul Patriarh Teoctist Arăpaşu, nomenclaturist de frunte susţinut de academiciana analfabetă Elena Ceauşescu, l-a promovat pe unul asemenea lui Teofan Dumitru Savu, fost mitropolit al Olteniei, pentru a-i deschide calea spre ascensiunea la scaunul patriarhal. Preotul Buzerea, prin binecunoscutul său curaj, ţintuieşte la stâlpul infamiei pe Teofan Savu, colaborator al interlopilor craioveni, duşman de moarte al vajnicilor preoţi craioveni.

Buzerea sprijină „Păstorul cel bun“
Părintele arată că sindicatul preoţilor „Păstorul cel bun” a luat naştere împotriva lui Teofan Savu. Vicleanul Teofan Savu, văzându-se încolţit, l-a indus în eroare pe Patriarhul Daniel şi pe alţi ierarhi cum că sindicatul preoţilor ar fi, în general, împotriva tuturor ierarhilor, evident o minciună. Sindicatul nu a fost împotriva ierarhilor în general, ci numai împotriva unui singur ierarh, Teofan Savu, la adresa căruia părintele Alexie Buzerea face referire în mai multe pasaje din carte. Printr-o adevărată activitate infracţională incriminată de Legea sindicatelor, Teofan Savu a reuşit să determine pe unii preoţi să părăsească sindicatul căruia i s-a dat o lovitură puternică, dar nu mortală, printr-o decizie netemeinică şi nelegală a Tribunalului Dolj. Dar, spre descurajarea teofanilor, pe lume mai există şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care recent a stabilit admisibilitatea plângerii împotriva deciziei la care ne-am referit şi ce e logic se va întâmpla prin hotărârea acestei înalte instanţe internaţionale, sindicatul preoţilor îşi va căpăta dreptul de a funcţiona legal, fără să îl mai poată împiedica cineva, chiar dacă el se numeşte Teofan Savu. Preotul Buzerea ne arată comportarea nedemnă a lui Teofan Savu cu cei care i-au făcut bine şi ţintuieşte la acelaşi stâlp al infamiei pe slugarnicele unelte ale lui Teofan Savu. Situaţia BOR, actualmente, nu este deloc roză, căci, din păcate, Teofan Savu, folosindu-se de lupta pentru putere din cadrul sinodului său şi prin viclenii tipice, a reuşit să ajungă Mitropolit al Moldovei.

Opera preotului Buzerea va dăinui peste veacuri
Prin cartea pe care am recenzat-o, ca şi prin întreaga luptă, părintele Alexie Buzerea scoate la lumină valoarea unei importante biserici, dar îşi aduce o contribuţie importantă la curăţirea BOR şi avem încredinţarea că, prin el şi prin alţi slujitori de frunte ai BOR, diavolul va fi învins şi se vor prăbuşi slujitorii săi infiltraţi în BOR, căci biruinţa binelui asupra răului, proorocită de sfintele cărţi, se va înfăptui, iar părintele Alexie Buzerea, prin întreaga sa operă, va rămâne pentru totdeauna în rândul celor mai vrednici slujitori ai BOR şi ai muzicii, şi desigur că în viitor ne va bucura cu alte lucrări de valoare.