„Doamna Vornicescu”, la putere după Damaschin

După cum specialiştii susţin, Biserica Ortodoxă Română recunoaşte valabilitatea hirotoniilor Bisericii Anglicane, chiar dacă în această instituţie sunt hirotonite femei ca episcop, dar şi un homosexual. Mai-marii BOR au hotărât zilele trecute să facă la fel şi la recenta Sesiune a Sinodului a fost ales episcop al Sloboziei şi Călăraşilor episcopul vicar patriarhal Vincenţiu Ploeşteanul, pe numele său real Victor Grifoni, nume de origine mai degrabă catolic italian, decât de botezat creştin ortodox.
În articolul intitulat “Sexul bisericii”, publicat în almanahul revistei “Caţavencu” din anul 2003, s-a dezvăluit pe baza unor documente secrete viaţa sexuală secretă a mai multor ierarhi de frunte ai BOR, printre care şi Vincenţiu. Jurnaliştii bucureşteni dezvăluie că ierarhul proaspăt promovat este numit în cercurile bisericeşti “madam Vornicescu”, adică partenerul pasiv al defunctului mitropolit Nestor Vornicescu, care, după cum ne este arătat de către scriitorul Ciprian Mega în cartea sa intitulată “Pântecul desfrânatei”, în calitate de stareţ al Mânăstirii Neamţ profita de elevii cursanţi ai seminarului de acolo. Luat de Nestor Vornicescu pe postul de redactor al revistei “Mitropolia Olteniei”, Vincenţiu se îngrijea ca pe prima pagină a publicaţiilor Editurii Mitropoliei Olteniei, al cărei redactor era, să apară nu chipul Mântuitorului, ci chipul demolatorului de biserici Nicolae Ceauşescu. Nestor Vornicescu l-a delegat pe Vincenţiu Grifoni la a III-a adunare a cultelor din România ce a avut loc între 16 şi 18 septembrie 1985 la Bucureşti şi, deşi din ordinul Mitropolitului Teofan Savu cartea consacrată acestei adunări, împreună cu alte cărţi compromiţătoare, a fost dată la topit spre a se pierde urmele, noi am reuşit să punem mâna pe un exemplar şi cităm din cuvântarea lui Vincenţiu Grifoni: “De aici, de pe străbunele plaiuri mioritice ale Olteniei, cu o ardoare izvorâtă dintr-un altruism specific marilor conducători de popoare, domnul Nicolae Ceauşescu s-a manifestat şi se manifestă ca una dintre personalităţile cele mai creative şi dinamice, complexă şi dificilă de apărare a păcii. În urma strălucitoarelor sale iniţiative, patria şi poporul nostru şi-au dobândit o temeinică reputaţie”.

Impus de Iliescu
Deşi are o voce de pisic schilodit ce îl face cu totul inapt de a se număra printre clerici, Vincenţiu Grifoni a fost promovat la rangul superior călugăresc de protosinghel de către Nestor Vornicescu şi l-a găzduit în incinta Palatului Mitropolitan.
Vincenţiu al nostru nu ţinea însă cont de canoanele bisericeşti ci, îmbrăcat în blugi, hălăduia pe străzile Craiovei, sosind la Palatul Mitropolitan la ore târzii din noapte, nevoit să sară gardul uns cu păcură. Pentru atari merite, Vincenţiu a fost promovat prin relaţiile lui Nestor Vornicescu superior al aşezămintelor BOR de la Ierusalim, unde i-a intrat pe sub piele preşedintelui Ion Iliescu în timpul unei vizite a acestuia în statul Israel şi ca atare, acesta i-a impus lui Teoctist promovarea lui Vincenţiu ca episcop vicar patriarhal în februarie 2004.
Vincenţiu, în calitatea sa de vicar patriarhal şi secretar al Sinodului BOR, s-a evidenţiat prin a atrage atenţia demnitarilor politici şi a obţine bani sau clădiri, exemplu elocvent fiind hotelul “Lebăda”.
Vincenţiu a depus un deosebit zel în distrugerea Parcului “Carol I” pentru amplasarea cavoului faraonic al lui Teoctist, cavou cunoscut sub numele fundamentalist de “Catedrala Mântuirii Neamului”, înalta faţă participând la numeroase emisiuni de televiziune în scopul distrugerii parcului.

Corupţia este în floare în BOR
Deosebit de linguşitor cu Patriarhul Teoctist, în timpul vieţii, când acesta s-a internat pentru operaţia de pe urma căruia a murit, Vincenţiu l-a părăsit. Sosind noul stăpân, locţiitorul de patriarh pe atunci ÎPS dr. Daniel Ciobotea, o ţară întreagă l-a putut vedea la televizor cum a sărit să-i închidă şi să-i deschidă uşa de la limuzină, deşi oricine ştie că e obligaţia şoferului şi nu a unui înalt ierarh, dar probabil aşa se cuceresc scaunele episcopale în BOR. O mare realizare a lui Vincenţiu Grifoni a fost punerea mâinii pe un egalpion de aur masiv, bătut cu pietre preţioase, care sub forma unei iconiţe ovale era purtată de ierarhi pe piept.
Respectivul egalpion a fost proprietatea Patriarhului Nicodim Munteanu, care l-a făcut cadou cu ocazia hirotonisirii lui Iosif. La moartea lui Iosif Gafton, egalpionul, deşi potrivit statutului BOR trebuia să rămână în proprietatea Episcopiei Râmnicului, episcopul Gherasim Cristea l-a făcut cadou mitropolitului Nestor Vornicescu, care l-a purtat la slujbele bisericeşti. La moartea lui Nestor Vornicescu, cunoscând relaţiile lui Vincenţiu Grifoni cu Nestor Vornicescu, a fost trimis să inventarieze bunurile acestuia care, potrivit statutului BOR, trebuiau să rămână proprietatea Arhiepiscopiei Craiovei, însă Vincenţiu a pus mâna pe acest egalpion şi l-a purtat până când, făcându-se multă vâlvă, l-a predat Mânăstirii Neamţ spre a şterge urmele delapidării pe care a comis-o. Dar fapta infracţională rămâne deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 2.157 din Codul Penal, delapidarea se comite nu numai sub forma însuşirii, ci şi a folosirii. Promovarea lui Vincenţiu Grifoni ne demonstrează că nici vorbă nu poate fi de înlăturarea corupţiei din cadrul BOR şi, cum din bugetul de stat, din bugetele consiliilor judeţene şi cele locale, se pompează sume enorme în BOR, este cazul ca toleranţa faţă de gravele abateri ce se comit în cadrul BOR să înceteze, iar prevederile legii penale să fie aplicate şi unora dintre înalţii ierarhi ai BOR.