Şeful IPJ Vâlcea - triplă tragedie de familie

Venit, de aproximativ o lună, din funcţia de secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, la conducerea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vâlcea, chestorul Ion Stoica recunoaşte că a picat „prost”, adică în plină criză. În plus, din cauză că adjuncţii săi ocupă provizoriu aceste funcţii (în limbaj duios au fost „desemnaţi”) şi nu au drept de semnătură, toate hârtiile trec prin mâna sa. Boală veche la IPJ Vâlcea, care, de câţiva ani, nu a mai funcţionat în echipă de conducere completă, din cauza frăsunelilor din interior şi a ingerinţelor politice. Dificultăţile economice evidente, lipsa de personal, salariile diminuate cu 25%, ceva fapte de corupţie ale poliţiştilor, îl îngrijorează, îl preocupă, însă crede că astfel de episoade nu sunt de natură să îi determine pe poliţiştii care îşi iubesc meseria să „depună armele”. Subordonaţii săi spun că uneori utilizează şi puterea exemplului, căci viaţa l-a „tăvălit” extrem de dur pe generalul Stoica. Şi-a pierdut, din şapte în şapte ani, soţia şi doi copii, din cauza unor greşeli medicale.


Despre posturi libere, adjuncţi, corupţi, demisii

Reporter: Domnule chestor, la câteva zile după ce aţi devenit comandant al IPJ Vâlcea, invocaţi numărul prea mic de poliţişti în raport cu volumul de lucru. Aţi anunţat deja că aţi solicitat suplimentări de posturi. Când va fi rezolvată această problemă, potrivit datelor pe care le aveţi?
Ion Stoica: Am solicitat 20 de agenţi şi şase ofiţeri. Deja conducerea Poliţiei Române mi-a aprobat raportul. În plus, domnul inspector general mi-a promis că se va face o analiză a judeţelor care au funcţii libere, funcţii care pot fi repartizate şi la IPJ Vâlcea. Astăzi (n.n. 17 iunie) m-am întâlnit şi cu absolvenţii noştri, sunt 24 şi sper că toţi vor veni la Vâlcea să lucreze cu mine. Este foarte important, pentru că sunt locuri libere, mai ales la posturile de poliţie. De la Poliţia de Frontieră, funcţiile vor veni cu oameni cu tot, iar pentru funcţiile din judeţe va trebui să găsesc oameni. Nu ştiu o dată precisă când se va face redistribuirea, se aşteaptă decizia ministerului. Eu sper ca în câteva luni să am tot fluxul de oameni.

Rep.: Când vor fi organizate concursurile pentru funcţiile de adjuncţi, pe care acum sunt desemnaţi comisarul-şef Eugen Neaţă şi comisarul Ion Matei? Sunteţi mulţumit de prestaţia celor doi?
I.S.: Concursurile vor avea loc în aproximativ o lună. Cât priveşte prestaţia celor doi, nu pot face o afirmaţie definitorie pentru că într-o lună nu mi-am putut da seama foarte bine de abilităţile lor manageriale, de pregătirea lor profesională. Dar concursul este deschis oricărui poliţist care îndeplineşte condiţiile. Aşa că nu pot să spun că va câştiga cineva anume. Pot spune că am lucrat foarte bine cu actualii adjuncţi. Ambii s-au implicat şi, împreună cu mine, lucrând în echipă, rezultatele au fost bune.

Rep.: Recent, DNA a trimis în judecată doi poliţişti de la IPJ Vâlcea pe motiv că ar fi supraevaluat nişte arme confiscate, pe care în parte şi le-au însuşit. Cum aţi perceput acest scandal foarte mediatizat?
I.S.: Este problema DNA, nu am văzut dosarul. Dar, din ceea ce mi s-a raportat de către reprezentanţii poliţiei de aici, gravitatea faptelor nu este chiar aşa de mare. Este un prejudiciu mic, de 29 de milioane lei vechi. Din punctul meu de vedere, dacă se face o expertiză, nici nu va mai exista acest prejudiciu. Dar, asta e legea, astea sunt ordinele, eu i-am pus la dispoziţie pe cei doi, le-am dat alte însărcinări, care nu mai au tangenţă cu activitatea pe care o desfăşurau anterior.

Rep.: Este totuşi nevoie să se facă ceva curăţenie în poliţia vâlceană?
I.S.: Am declanşat cercetări prealabile pentru abateri disciplinare, am atenţionat foarte mulţi poliţişti care nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu. În unele cazuri, asta s-a interpretat. Eu nu am nimic cu nimeni, mi-aş dori ca toţi să fie prietenii mei şi să facă parte din echipă. Unul dintre cei cercetaţi, agent de la un post de poliţie, şi-a dat demisia din poliţie, zilele trecute, şi i-am aprobat-o pe loc. Asta este, nu pot ţine în poliţie oameni care, de departe, depăşesc competenţele şi nu îşi îndeplinesc atribuţiunile. Plecând de la acest caz, am dispus verificări la posturile de poliţie comunale şi voi continua cu posturile orăşeneşti şi municipale, pentru că vreau să ştiu ce am în inventar. Cred că la Vâlcea sunt profesionişti, dar ca în orice pădure mai există şi uscătură, şi vreau să o cunosc, ca să ştiu cum o gestionez.

IPJ Vâlcea nu va rămâne „în pană“
Rep.: Guvernul a anunţat măsuri de austeritate, care se vor repercuta şi asupra poliţiei. Aveţi încredere că un poliţist care va primi, după reducerea de 25%, un salariu de 700-800 lei, îşi va face datoria?
I.S.: Sincer, mă îngrijorează situaţia aceasta. Eu am discutat cu poliţiştii, aproape toţi au împrumuturi în bănci. Asta este realitatea, salariile sunt cum sunt, şi mai este şi un fenomen. Băncile dau împrumuturi poliţiştilor ştiind că au servicii stabile şi, presupun, şi că sunt serioşi. Oamenii au ridicat această problemă pentru că 25% înseamnă ratele la bănci. Dar cred că au înţeles că aceasta este situaţia, acum. Am discutat şi cu sindicatele, cu Corpul Naţional al Poliţiştilor, nu cred că vom avea probleme de corupţie. Dacă apar, ne vom despărţi, asta este, voi sesiza de îndată Parchetul.

Rep.: Criza prinde IPJ Vâlcea, ca de altfel toate inspectoratele din ţară, şi cu o dotare materială precară. Puteţi ameliora situaţia?
I.S.: Sunt pregătit şi nu cred că vom avea probleme pe care să nu le putem depăşi. I-am spus şefului de la logistică cum, în nouă ani, poliţiile pe care le-am condus nu au rămas vreodată în pană, fără combustibil, încât să nu-şi poată desfăşura activitatea. Am adus 500 de bonuri de combustibil, voi face în aşa fel încât să mă aprovizonez pentru şase luni. Probabil aşa m-am format şi nu voi lăsa să se mai întâmple la IPJ Vâlcea. Mi s-a spus că aici au stat cu maşinile pe dreapta, le dădeau şapte litri numai la dube. Încerc să fiu un bun gospodar care îşi face rezerve. Am fost la Bucureşti, am adus cele 500 de bonuri de motorină, un Logan nou, o imprimantă ultraperformantă, două laptopuri, urmează să mai sosească şi nişte autoturisme.


Mai întâi fetiţa, apoi băieţelul, apoi soţia

Rep.: Domnule chestor, este o premieră tristă, dar aş vrea să discutăm despre tragediile care s-au succedat în familia dumneavoastră. Insist pe aceasta deoarece cred că puterea exemplului poate fi uneori miraculoasă.
I.S.: A fost o perioadă grea a vieţii mele şi am trecut peste ea. Dumnezeu mi-a luat mult, mult, mult de tot! Dar mi-a şi dat! Până la 30 de ani mi-au murit doi copii, la 32 de ani mi-a murit soţia. Au fost în toate cele trei cazuri greşeli medicale. Dar niciodată nu am făcut ceva spre a-i pedepsi pe medici. Chiar s-a dorit, la un moment dat, arestarea unui dintre ei. Fetiţa s-a născut pe când eram în facultate. Eu şi soţia mea, Dumnezeu să o ierte, am fost colegi de grupă. Am avut o fetiţă superbă, dar a făcut un roşu în gât, era la ţară. Au dus-o într-un spital la Ştefăneşti, acolo era microb de dizenterie. Şi a luat dizenterie. Am adus-o la Elias, a stat o vară întregă acolo, a făcut o toxicoză de la acea dizenterie şi a murit. Apoi, băieţelul... Medicul a făcut tot posibilul să fie bine pentru copilul meu. Dar din exces de zel, a mai băgat o perfuzie pe care el nu a suportat-o. Şi la două noaptea, a murit.  Mi-a murit fetiţa, după şapte ani mi-a murit băiatul şi după alţi şapte ani mi-a murit soţia. Toţi sunt în acelaşi mormânt, au un monument frumos, mă duc acolo destul de des.

Rep.: Cum aţi trecut peste aceste tragedii? Probabil că foarte mulţi şi-ar fi pierdut echilibrul, nu şi-ar mai fi aparţinut.
I.S.: Mi-a rămas băiatul cel mijlociu, Bogdan, care este sufletul meu. Noi doi suntem prieteni, l-am crescut o perioadă singur. M-am recăsătorit după zece ani de la moartea soţiei. Acum, suntem o familie extraordinară, a avut şi soţia un băiat, aşa că am doi băieţi. Pe băiatul soţiei îl cresc de la cinci ani, dar e copilul meu şi el, ne înţelegem foarte bine. Viaţa merge înainte! Şi mai este ceva. Eu nu mi-am pierdut credinţa, întru totul, deşi am păţit atât de multe. Mi-au insuflat-o părinţii mei, care erau foarte religioşi.
O altă salvare a mea a fost munca. Soţia mea a murit pe 1 februarie 1990, imediat după Revoluţie. Pe 7 era ziua ei, îmi aduc aminte. Şi după tragedia asta, domnul Berechet m-a numit adjunct al şefului Poliţiei Municipiului Piteşti. Am cerut să nu mă duc pentru că aveam un copil de crescut. Totuşi, am fost numit şi asta mi-a fost de mare ajutor. Bogdan (n.r. fotbalist la Dacia Mioveni) a fost un sportiv, de mic. L-am lăsat să se ducă la sport şi am reuşit astfel cea mai mare realizare. Sportul l-a educat extraordinar de bine. Eu nu aveam timp, eram toată ziua la serviciu. Dar nici el, avea toată ziua antrenamente. Nu făcea prostii, nu lipsea de la ore, a avut parte şi de profesori foarte buni. La liceu nu l-am mai dat la sport, ci la matematică-fizică. A absolvit cu 9.45, apoi a făcut Dreptul, a terminat cu 9.85 şi a făcut şi masteratul. A făcut paşi în viaţă pe principiul „Sportu-i sport, dar cartea-i carte”. El m-a ajutat foarte mult, a fost salvarea mea.


Dacă aş fi lider de sindicat…

Rep.: Face suficient ministerul pentru psihicul poliţiştilor?
I.S.: Nu cred că aici este problema, avem psihologi, suntem consiliaţi. Statul trebuie să facă mai mult pentru partea socială. Aici este de discutat şi cred că sindicatele ar trebui să ceară mai mult în ce priveşte protecţia socială. Dacă aş fi lider sindical, asta aş cere. În ţări din Europa, dacă poliţistul se accidentează la lucru, primeşte pensie la nivelul salariului şi apoi pensie când atinge vârsta pensionării. Dacă moare, familia lui primeşte salariu până la pensie şi apoi pensie. Aşa îl determini pe poliţist să întervină, să aibă curaj. La noi, dacă vine unul cu cuţitul, stai şi te gândeşti: ce fac, dacă mă răneşte ăsta ies la pensie cu bani puţini, că nu am vechime. Dacă el ar şti că va lua salariul normal până la vârsta pensiei, ar fi altceva Nu sunt sindicalist, sunt manager, dar pentru astfel de probleme aş lupta. Sindicatele vin uneori cu revendicări superficiale. Când eram la minister, îi luam cu mine pe liderii sindicali, inclusiv la Ministerul Muncii. De cele mai multe ori ieşea scandal, dar puneam părţile faţă în faţă.

Rep.: Vă deranjează eticheta de agronom? Agronom care conduce poliţia…
I.S.: Nu, nici gând. Nu am apucat să lucrez nicio zi efectiv în agricultură, am lucrat în cercetare de la început. Am lucrat la Institutul de Cercetări Fundulea şi la Institutul de la Piteşti. Eu nu am făcut decât să plec de la cercetare ştiinţifică la cercetare penală. Evident, sunt diferenţe fundamentale. Dar mi-am făcut studiile de specialitate, am absolvit şi Dreptul, mi-am luat doctoratul, am publicat cărţi. Agronomia era înainte de Revoluţie, o facultate extraordinar de grea, ca orice facultate tehnică. Şi Dreptul a fost greu, dar la facultatea tehnică înveţi mult şi diversificat, pe când la Drept, faci Dreptul.


Neam de neamul meu nu a avut un chioşc, măcar

Rep.: Domnule chestor, au existat şi încă există comentarii despre presupusele dumneavoastră firme. „Firmă de asfalt”, spre exemplu…
I.S.: În tot neamul meu nu are nimeni un chioşc. Nici soţia mea, nici copiii mei. Bogdan încă îmi reproşează că nu l-am lăsat să facă şi el ceva de genul acesta în viaţă. Soţia mea este funcţionar la primărie, copilul meu joacă fotbal. Am avut un fin al soţiei, care are o afacere. Dar e treaba lui. Aceste lucruri au fost verificate, credeţi-mă. Repet, neam de neamul meu nu a avut firmă. În ce mă priveşte, până la vârsta aceasta mi-am pus capul pe pernă liniştit. Şi dacă am ajuns să am zero, zero, zero, zero ceva, am şi zero, zero, zero, zero griji sau alte probleme. Evident, în afara celor de la serviciu. Mă întreabă toată lumea de ce am venit aici de la minister. De ce? Pentru că fac lucruri care îmi plac şi în care mă regăsesc. Eu sunt un om activ, operativ, aici e locul meu. Peste o jumătate de an se vor regăsi şi colegii mei, care acum încă ezită, sunt neîncrezători, debusolaţi.