Scandal în altar la mănăstirea Bistriţa

Slujba din a doua zi a Paştelui a fost la mănăstirea Bistriţa, din Vâlcea, de-a dreptul şocantă. La finalul ceremoniei, părintele arhimandrit Veniamin Micle a ieşit din altar. Întâmpinat de un grup de enoriaşi, acesta s-a oprit să le mai citească o rugăciune, după cum au cerut aceştia. Din altar a ieşit şi celălalt preot slujitor al mănăstirii, Grigore, care l-a făcut escroc şi l-a înjurat de mamă pe arhimandritul Veniamin. Gesturile huliganice cu pumnii în aer şi ton în „dulcele” glas moldovenesc al celui supranumit “Popa Dracu” l-au timorat  momentan pe arhimandrit, care i-a răspuns că el se roagă pentru oameni. Replica lui Grigore a fost nici mai mult, nici mai puţin decât ,,mă pupi în ...”. Tirada „creştinească” a popii Grigore a continuat fără să mai ţină cont că în biserică sunt enoriaşi, că este Paşte şi că slujeşte lângă racla Sfântului Grigore Decapolitul – patronul spiritual al mănăstirii. „Eşti un escroc, du-te la pensie şi nu mai înşela lumea“, a tunat Grigore.
La cei 71 de ani, arhimandritul Micle este un erudit, un cap luminat al Ortodoxiei româneşti, o personalitate cu recunoaştere internaţională. Zecile de volume scrise, cursurile predate nu l-au putut apăra de sminteala publică a unui văcar făcut peste noapte preot.

Grigore: „La vaci am fost, la vaci mă întorc. Am doar trei clase!”
Am vrut să vedem care este punctul de vedere al conducerii mănăstirii Bistriţa, după scandalul din faţa enoriaşilor, dar şi al preotului Grigore. Pe maica stareţă au pus-o bine la păstrare celelalte măicuţe şi nu am reuşit să-i smulgem o declaraţie. Cu preotul Grigore am reuşit să vorbim. Prezentându-ne drept enoriaşi care au auzit scandalul şi au plecat cu inima grea de la Bistriţa, am intrat în „chilia” preotului, căruia i-am pus câteva întrebări. „Chilia” era, de fapt, o cameră foarte bine mobilată, cu baie şi duş, arătând mai mult a cameră de hotel decât a locuinţă de monah umil. Şi celelalte camere din jurul ei (vreo şapte-opt la număr) erau desigur la fel de ,,echipate”. Diferenţa e că acolo stăteau, uşă-n uşă cu monahul, măicuţele. Depăşind acest amănunt răutăcios, am început dialogul ca de la ,,creştini la duhovnic” cu Grigore.
,,Dacă sunteţi de-i lu‘ Veniamin vă pun la rugăciuni”, ne ameninţă de la început preotul, pentru a stabili probabil de pe ce poziţii vorbim. L-am întrebat care e motivul pentru care s-a iscat scandalul la slujba de dimineaţă. „Veniamin e mason şi catolic!”, ne şochează încă o dată ,,Popa Dracu”. Nu mai încercăm să întrebăm de ce, trecem mai departe şi „descoasem” relaţia pe care au avut-o cei doi monahi în timp. ,,Mama (aşa-i spune Grigore maicii stareţe – n.red.) e contra lui Veniamin. Şi de-aia el tot are pică pe ea, de ar mânca-o. E mâncătorie mare între ei, dar eu ţin cu mama, că ea m-a adus şi mă ţine aici”. Scandalul şi ,,viermuiala” monahală sunt mai vechi între tovarăşa stareţă general de Securitate şi arhimandritul Veniamin, persecutat „la sânge” la Bistriţa. Despre pregătirea sa, Grigore recunoaşte senin: ,,Eu am doar trei clase jumate. Nu am fost la şcoală, sunt mai prost, dar nu-i problemă că aşa au fost şi apostolii lui Hristos. Am plecat de la vaci, pe mine m-a uns popă Pimen de la Moldova (n.r.: ÎPS Pimen Zainea, arhiepiscopul Sucevei – securist recunoscut de CNSAS). Aici am venit tot la vaci, dar mama m-a ajutat să mă duc în altar. De-aia sunt eu contra lui Veniamin. Pe el trebuie să-l scoată la pensie. Dacă mă scoate şi pe mine (n.r. – preotul are 67 de ani ), mă duc înapoi la vaci”, a mai spus Grigore.

Pomelnice „vrăjitoreşti” contra lui Veniamin şi Chesarie
Veniamin Micle şi Chesarie Gheorghescu sunt puşi pe lista de “pensionări” a conducerii Arhiepiscopiei Râmnicului. Ambii sunt însă „duşmani de moarte” ai sistemului impus de ÎPS Gherasim Cristea la Vâlcea, şi deci au intrat în colimatorul lui Grigore. Obedient în prostie, Grigore a avut cutezanţa să îi treacă pe cei doi prestigioşi monahi la ,,morţi” într-un pomelnic. Am intrat în posesia pomelnicului scris agramat: “Morţi. Vatamin prostu Chesare căscălău de, la ziare au ajuns la pensionare. Amin, cu, eii” . Astfel se manifestă şi scrie un preot într-una din cele mai cunoscute şi vizitate mănăstiri din România. Şi pe care conducerea Arhiepiscopiei Râmnicului îl tolerează, deşi are manifestări de Ev Mediu: se comportă violent cu credincioşii, omoară câinii şi pisicile în curtea mănăstirii, se ceartă ca la uşa cortului cu ţiganii din zonă .

Duhovnicii erudiţi, indezirabili şi „pensionabili”
Sistemul impus de ÎPS Gherasim, de când este întâistătătorul Eparhiei Râmnicului, nu prea a fost penetrat din exterior şi nu a avut nici grave revolte interne. Totul a fost păstrat sub o tăcere mormântală, făcându-se ascultare ca-n armată. Uneori peste limita canoanelor. Doi dintre cei mai mari adversari ai „regimului” au fost preoţii-călugări Veniamin Micle şi Chesarie Gheorghescu. Amândoi şi-au manifestat ura faţă de regimul comunist şi faţă de reminiscenţele de mentalitate ale lui ÎPS Gherasim. De aceea, ambii au fost puşi la „cazne grele” pe care nu le vom trece acum în revistă. Ultima găselniţă, girată de altfel şi de noul episcop-vicar Emilian Lovişteanul, este scoaterea celor doi la pensie. Păziţi ca şi cum ar fi arestaţi la domiciliu de două stareţe obediente puterii lui Gherasim – Mihaela Tamaş, la Bistriţa şi Emanuela Oprea, la Dintr-un Lemn –, celor doi li s-au trimis dosarele de pensionare. Dacă refuzau să semneze, monahii erau ameninţaţi că vor fi scoşi la pensie cu forţa. Invocându-se o normă sinodală care trimite la pensie călugării care au 70 de ani, conducerea Arhiepiscopiei îi dă afară ca pe o măsea stricată pe aceşti mari duhovnici ai ortodoxiei vâlcene, lăsând în loc „plevuşca” monahală. „Eu sunt aproape de moarte”, ne-a spus senin părintele Chesarie. “Măcar să mă lase să mor liniştit”, a mai adăugat, întristat, călugărul pe care în 1998 ÎPS Gherasim îl ameninţa că îl “mai arestează o dată”. Vor fi pensionaţi şi trecuţi într-un con de umbră, “respectându-se norma sinodală”, doi arhimandriţi ai unei eparhii conduse de un arhiepiscop de 96 de ani.

PS Emilian Lovişteanul ţine partea lui „să mă pupi în...”
PS Emilian Lovişteanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, demnitar bisericesc tânăr şi şcolit, nu pare deloc nemulţumit că Grigore, un ieromonah subincult şi labil, înjură în altar şi se bate cu enoriaşii. Grigore este lăsat să facă legea şi să „tămăduiască” suflete într-o mănăstire atât de cunoscută şi de vizitată, precum Bistriţa .
Prea Sfinţia Sa este deranjat doar că scandalul din altarul mănăstirii a depăşit zidurile acestui lăcaş, a ajuns la urechile presei şi îl găseşte vinovat de aceasta pe părintele arhimandrit Veniamin Micle. Care, „aşa erudit cum este, trebuie să înţeleagă că a venit vremea să se retragă şi să se pensioneze”, spune episcopul-vicar. Însă cine îl înlocuieşte?
Numărul doi al Arhiepiscopiei Râmnicului susţine că Grigore nu trebuie condamnat din cauză că nu ştie carte (măcar de ar şti literele!), deoarece „a fost făcut preot în urmă cu 30 de ani”. Însă recunoaşte că „nu îl duce mintea să şi predice, doar slujeşte“, de parcă aceasta ar fi o misiune simplistă! Mult mai grav îi pare episcopului-vicar faptul că Veniamin Micle „o batjocoreşte în predicile sale pe maica stareţă Emanuela, care este pâinea lui Dumnezeu”. Concluzia: golanul incult rămâne în altar, eruditul pleacă la pensie, iar PS Emilian Lovişteanul spune că va face în aşa fel ca, peste beligeranţi, să coboare pacea.