Muzeul din culă

Despre destinaţia de azi a Culei Cernăteştilor, învăţătorul Dumitru Ciontea ne spune: „Muzeul din Cernăteşti, sub denumirea  de «Cula Cernăteştilor», a fost organizat în Cula Cernătescu cu parter şi două etaje, construită în sec.al XVI-lea. Construcţia a fost renovată în mai multe rânduri de administraţia locală, iar din 1972 a devenit muzeu şi în acelaşi timp monument istoric“. Dascălul ne prezintă apoi, rând pe rând, obiectele din fiecare încăpere a muzeului. „La parter sunt expuse unelte şi obiecte vechi privind principalele ocupaţii ale locuitorilor din satele componente ale comunei, ca: agricultură, stupărit, oierit. La etajul întâi sunt prezentate fosile de animale care au trăit în zonă cu 1-5 milioane de ani în urmă şi mai ales obiecte şi documente care atestă prezenţa neîntreruptă a oamenilor pe aceste meleaguri. Aici întâlnim prima atestare scrisă a numelui Cernăteşti într-un document de la Mihai Viteazul, din 1597. La etajul al doilea s-a reconstruit un interior de casă ţărănească cu obiecte originale donate de fii ai satului şi în special de familia Pârvulescu“, adaugă dascălul Dumitru Ciontea.

Ultimii descendenţi ai Cernăteştilor au susţinut financiar lucrările de renovare
Vatra cu ţestul, câteva vase de pământ, masa rotundă în jurul căreia sunt aşezate câteva scăunele, un covor şi o pernă datând din primi ani ai secolului trecut, un război de ţesut sau oblanicul cu ajutorul căruia femeile din Cernăteşti purtau odinioară diverse bagaje pe cap sunt doar câteva dintre obiectele păstrate cu sfinţenie în muzeul înfiinţat de familia Pârvulescu. Potrivit dascălului Dumitru Ciontea, ultimul descendent din neamul Cernăteşti, şi anume Maria Ioana Cernătescu, a donat în urmă cu doi ani 40.000 de lei pentru muzeul din localitate şi aceeaşi sumă pentru biserica din sat. „Doamna Jeana Cernătescu avea un talent deosebit în a picta. A lucrat foarte multe tablouri, iar pe o parte dintre ele le-a donat muzeului. Pe altele le-a vândut, iar din banii strânşi în acest mod a donat şi pentru muzeu“, a mai spus dascălul.

„Un azi care mâine va fi ieri îndepărtat“
Monumentul istoric a reuşit să trezească interesul celor ce i-au trecut pragul şi să impresioneze prin „zestrea“ sa. Redăm în acest sens impresia unui vizitator, elev al Liceului „Fraţii Buzeşti“ din Craiova, scrisă în cartea de onoare a muzeului în anul 1996: „Oameni, istoria unor oameni, apariţie, evoluţie, stadiu prezent (un azi care mâine va fi ieri îndepărtat). La baza cunoaşterii stau mărturia, obiectul. Importantă este însă reacţia oamenilor faţă de aceste obiecte, felul în care înţeleg ei să le conserve, importanţa pe care le-o acordă, de fapt, loialitatea faţă de propria lor istorie. Cernăteştenii se pot lăuda nu numai că au un muzeu, ci şi că au făurit un muzeu”.

Valoare de patrimoniu naţional
Monumentul istoric se bucură şi de atenţia Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional (DJCCPCN) Dolj. „Cula (locuinţă fortificată) face parte din clădirile-proprietate a marilor latifundiari, pentru a se proteja de incursiunile detaşamentelor înarmate ale turcilor, în sec. al XVIII-lea/XIX-lea care traversau Dunărea, plecând din cazărmile Imperiului Otoman stabilite în nordul Bulgariei. Cu timpul, culele şi-au pierdut vocaţia defensivă, devenind, pentru proprietarii lor, semn al apartenenţei la clasa marilor boieri”, se arată pe site-ul instituţiei. Această instituţie subliniază faptul că monumentul din Cernăteşti se află într-o stare destul de bună: „Cula Cernăteşti se află într-o stare relativ bună de conservare, datorată lucrărilor de reparaţii şi întreţinere din ultimii 20 de ani, lucrări finanţate cu fonduri ale administraţiei locale şi cu sume de bani donate primăriei de ultimii descendenţi ai familiei, stabiliţi în Belgia. În clădirea culei se află un punct muzeistic care păstreaza piese de interes arheologic, istoric, documentar, etnografic“. Potrivit DJCCPCN Dolj, „cula figurează ca valoare de patrimoniu cultural de nivel naţional în anexa nr. III a Legii nr.5/2000 (Planul de amenajare a zonelor protejate), publicată în Monitorul Oficial nr. 15/2000“.