Poziţiile sexului

Poziţia lotusului întors, una din numeroasele variante descrise în culegerea de texte a şeicului Nefzawi – “Grădina parfumată”2, este recomandată bărbaţilor care cred că au penis mic.

Premisele poziţiei
Femeia este întinsă pe sol. Cu coapsele depărtate, ea se apucă de glezne şi îşi saltă bazinul, ca şi când ar dori să facă o rostogolire spre spate. În această poziţie care, e adevărat, solicită supleţe, vaginul este ridicat; sexul său larg deschis este gata să-şi primească partenerul. Bărbatul îşi aşază mâinile de-o parte şi alta a capului amantei, îngenunchează şi o penetrează cu uşurinţă. El poate varia după voie ritmul de du-te-vino: când rar, când rapid, se joacă cu penisul asemenea unui creion care ar desena peisaje interioare şi misterioase în sexul feminin.

Frâiele la mâna bărbatului
Fie că penisul rămâne la intrarea în vagin, fie că se plimbă sau că se afundă în el cu uşurinţă, la latitudinea plăcerii exprimate de fiecare, bărbatul este cel care asigură regia; situaţia sa îi dă o mare libertate de mişcare a şoldurilor şi îi permite să prelungească actul sexual. E bine totuşi ca el să aibă grijă să susţină coapsele şi fesele pertenerei, ca să amelioreze poziţia inconfortabilă a acesteia.

Plăcere multiplă
Dominând penetrarea, bărbatul procură femeii o plăcere diversă; excitarea vulvei prin frecarea pubisului de sexul său se răspândeşte până la clitoris; adăugaţi excitarea vaginală, datorată atât frecărilor penisului de pereţii sensibili ai intrării în vagin, cât şi jocurilor bărbatului care aţâţă dorinţa partenerei sale, încetinindu-şi mişcările, chiar şi întrerupând, pentru a reaccelera mai bine şi a obţine strigăte de plăcere.
Femeia dispune de tot timpul necesar pentru a obţine orgasmul. Pasivă din necesitate pentru că trebuie să-şi păstreze postura, ea va descoperi deliciul unei relaţii sexuale fondate pe contrastele ritmului şi nuanţelor în senzaţii.
1 – Lotofagi - popor fabulos citat de Homer în Odiseea şi al cărui nume înseamnă “mâncători de lotus”.
2 – „Grădina parfumată” - tratat erotic scris în 1510 de către şeicul Nefzawi pentru marele vizir al Tunisului. El descrie cu umor şi poezie numeroasele poziţii amoroase, ca şi fiziologia şi caracteristicile sexului masculin şi feminin.