Noua Inchiziţie din Arhiepiscopia Râmnicului

Pentru că a fost „depistat” că vinde lumânări preoţilor din Arhiepiscopia Râmnicului, preotul de la Călimăneşti – Gheorghe Moţoc – este aruncat tocmai la Sălişte-Malaia. Decizia a fost dată de celebrul Consistoriu. Acesta, format din preoţii Marin Bădulescu – Bălceşti, Ion Iliescu – Cernegeşti, Liviu Rădulescu – Prundeni, Ilie Ciontu – Olanu, Neţu Emanoil – reprezentantul Consistoriului Mitropolitan, a judecat de două ori cauza lui Gheorghe Moţoc. Prima dată, nestatutar şi necanonic, încâlcându-se dreptul la apărare prevăzut de Constituţiile tuturor statelor democratice (şi nu numai) din lume, Moţoc a fost trimis să-şi ispăşească păcatele într-un canon de-o lună la mănăstirea Frăsinei. Speţa s-a judecat fără grefier şi avocat, aşa cum prevede în regulamentul de funcţionare al Consistoriului. Pentru că au considerat pedeapsa prea blândă, ÎPS Gherasim şi PS Emilian au întors decizia la Consistoriu, cerând una ,,mai dură”. A doua oară, intransigenţi precum Inchiziţia la ordinele venite de la iezuiţi, şi popii-judecători din Arhiepiscopia Râmnicului i-au dat transfer definitiv la parohia Sălişte din comuna Malaia.

„Am judecat cum a cerut chiriarhul“
Consistoriul a fost convocat să-l judece pe preotul Gheorghe Moţoc, prima oară, la sfârşitul lunii februarie. Atunci, a decis ca Moţoc să plece în canon la Frăsinei timp de o lună de zile. ÎPS Gherasim a întors decizia. A doua oară, s-a judecat tot fără grefier şi avocat, tot fără ca preotul învinuit să poată fi de faţă ca să se apere. A fost băgat în sală doar atunci când i s-a citit sentinţa. Simulacrul de proces este recunoscut printre rânduri chiar de preotul Ilie Ciontu din Cernegeşti, care a declarat:”Am votat cum a propus chiriarhul. Nu noi am decis ca părintele Moţoc să se ducă la Sălişte, ÎPS Gherasim decide. Am votat şi eu cum au votat colegii. Nu ştiu de ce s-a judecat de două ori, pentru că eu prima dată am lipsit din motive de sănătate.” Încă o dată s-a dovedit nestatornicia tribunalului preoţesc. Dacă a judecat o dată şi a ajuns la o concluzie, de ce a mai fost nevoie de o intervenţie pentru a clarifica situaţia? Iar dacă ÎPS Gherasim şi PS Emilian consideră că hotărârile Consistoriului nu sunt eficiente, de ce nu au judecat personal cauza? Care este motivul pentru care un om, care într-adevăr, conform regulilor Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a greşit, este pus cu aşa severitate la zid? A rămas preotul Moţoc cauza pentru care nu merg lucrurile bine în Arhiepiscopie?

Se pregăteşte înlocuitor
Adevăratul motiv pentru care a fost îndepărtat preotul Moţoc de la Călimăneşti ţine de alte interese personale. Preotul Nicolae Proteasa – parohul de la Călimăneşti – îşi pregăteşte o rudă de-a sa pentru postul doi al parohiei. Pentru că se bucură de „trecere” la palatul arhiepiscopal, se pare că îşi va aduce un favorit pe post. El însuşi nerespectând canoanele, a venit paroh la Călimăneşti nestatutar. Conform statutului de funcţionare al BOR, niciun preot nu are voie să vină paroh la oraş fără o experienţă prealabilă de câţiva ani în mediul rural. Venit de la Bucureşti în 2004, Nicolae Proteasa a şi preluat postul unu. Fostul paroh, decedat în 2004, fusese secondat timp de trei ani de preotul Gheorghe Moţoc. Acesta avea experienţa cerută de statut, prin prisma faptului că timp de aproximativ zece ani slujise la Câineni. Deci, cel ce trebuia să ajungă paroh la Călimăneşti era tocmai preotul Moţoc, şi nu Proteasa, care, ulterior, intrând şi mai mult în graţiile Permanenţei şi Întâistătătorului, a fost numit directorul Seminarului Teologic ,,Sfântul Nicolae”, în dauna stareţului de la Cozia, Vartolomeu Androni.

Acuzaţii puerile cu scop revanşard
Preotul Gheorghe Moţoc a fost pus la stâlpul infamiei pentru că a comercializat „peste capul Arhiepiscopiei” lumânări. De fapt, acesta le vindea tot preoţilor din judeţ. Acuzaţiile gen ,,ai băgat pe gât lumânări preoţilor noştri” devin puerile din start. Niciun preot nu este minor, este stăpân pe faptele sale, iar dacă a luat lumânări de la Moţoc, a făcut-o pe propria răspundere. Problema este însă alta. În 2005, fabrica de lumânări a Arhiepiscopiei a fost închisă. De ce, doar Permanenţa şi ÎPS Gherasim ştiu. Fabrica a fost înfiinţată de PS Iosif pe când era Episcop de Râmnic, Olt şi Argeş. Din 2004, Arhiepiscopia a făcut o înţelegere (prin mâna distinşilor preoţi – consilieri) cu un agent economic privat, care făcea lumânări şi pentru alte eparhii. Se vorbeşte despre comisioane grase intrate în sutanele celor care au bătut palma atunci. Doar că în ultima perioadă de timp, nu se mai achitau banii de către Arhiepiscopie la termenul scadent. Întârzierile de virament mari şi dese, coroborate şi cu venirea PS Emilian (care şi-a dorit ca fabrica Arhiepiscopiei să funcţioneze din nou), au dus la încetarea contractului. Nu de puţine ori, preoţii nu găseau lumânări la Arhiepiscopie, tocmai de aceea au apărute diverse metode de achiziţionare a lor.

Cu sau fără „pogorământ“, PS Emilian vrea să facă ordine
Preotul Gheorghe Moţoc nu este singurul care îşi achiziţiona lumânările. Mănăstirea Cozia, de exemplu, ca şi alte mănăstiri din judeţ, făcea lumânări. Cozia – pe timp de vară – „trăgea” cam 6.000. Logic! De unde să ia mănăstirea numărul mare de lumânări de care avea nevoie, dacă Arhiepiscopia nu reuşea nici măcar să acopere nevoile parohiilor? „Are pogorământ de la ÎPS Gherasim” – aceasta este explicaţia în spatele căreia se ascund toţi cei care au comercializat sau folosit lumânări din altă parte decât din Arhiepiscopie. Se pare că PS Emilian vrea să remedieze această problemă, forţându-i pe toţi preoţii să ia lumânări de la Arhiepiscopie, dar în acelaşi timp să repună „pe picioare” fabrica.