„Vom face totul!“

Tragerea la sorţi a preliminariilor CE 2012, care va fi găzduit de Polonia şi Ucraina, ne-a trimis în Grupa D. Echipele extrase din urne: Franţa, România, Bosnia-Herţegovina, Belarus, Albania şi Luxemburg. O grupă ceva mai facilă în comparaţie cu preliminariile CM 2010 din Africa de Sud. Şi atunci am nimerit cu Franţa, favorita grupei, iar pentru locul 2 urma să ne duelăm cu Serbia. „Plavii” au dat peste cap calculul hârtiei, terminând ei pe primul loc, astfel că Franţei, de pe locul secund, i-a rămas barajul.
România a alunecat pe tobogan până pe poziţia a 9-a, şi ultima, a celei de-a doua grupe valorice. Sub ea se întinde graniţa care o separă de „lumea a treia” a fotbalului continental, gen Bosnia-Herţegovina. Selecţionerul Răzvan Lucescu şi elevii săi îşi vor asuma o uriaşă responsabilitate îndată ce vor demara, la toamnă, actualele preliminarii. Aceea de a frâna derapajul şi totodată căderea instantanee în grupa valorică inferioară, de unde cu greu se revine.
Specialişti şi nespecialişti cotează Franţa cu prima şansă de calificare directă. Pentru outsider şansa ar fi să obţină cea mai bună linie de clasament dintre toate celelalte. Dacă nu întruneşte această condiţie, va disputa barajul. Aşadar, după cele zece partide din grupă, ar susţine alte două partide extrem de dificile, în care orice este posibil. Franţa a reuşit să se califice la Mondialul african printr-o incredibilă eroare de arbitraj, dar Franţa e Franţa şi în faţa unui „cocoş” rasat, orice „găină” cu fluier la gât poate orbi.
Potrivit curentului de opinie care ne-a făcut pe toţi să strănutăm, fără Mutu, prins în ofsaid cu sibutramina, „tricolorii” n-ar avea, chipurile, nicio şansă la locul 2, Franţei revenindu-i tortul. Ofensator pentru toţi ceilalţi coechipieri ai „Briliantului”. Dacă prăpăstiosul calendar mayaş ne va cruţa totuşi de sfârşitul lumii în 2012, vom constata că există viaţă şi după Mutu. Strănutăm din nou şi îl aşteptăm la naţională, dacă îl aşteaptă şi Răzvan. Una peste alta, aflându-se la doar o centimă de prăbuşirea în gol, fotbalul românesc dă semne de sufocare. Pentru început, când nimic nu e încă demonstrat, optimismul federalilor bate departe. Se vrea locul I prin obţinerea a 22 de puncte, din 24 posibile, excluzând ciocnirile cu francezii. Aceştia o ştiu şi ei pe-a lor: „Dacă nu ne calificăm din grupa asta, ar trebui să ne lăsăm de fotbal!”
Vor fi nişte preliminarii sâcâietoare ca o ploaie mocănească. Răzvan e de părere că, dimpotrivă, vor fi ploi cu fulgere şi trăsnete. Ne vom bate, realist vorbind, cu Bosnia-Herţegovina, care provine din fostul spaţiu iugoslav, obsesia noastră în sport. Dar adversarul cel mai imprevizibil al naţionalei este însăşi echipa naţională, care de atâtea ori a căzut în plasa de prins fluturi. Eşecul de-a râsu’-plânsu’ cu Lituania e departe de a ne fi purificat.