Hobby vâlcean: creşterea vacilor

„Am început cu două animale“
Pe Gheorghe lumea din comună îl ştie de ”Danezul”: ”Eram mai mulţi pe care ne chema Dan şi uite aşa mie mi-au zis Danezul. Aşa mi-a rămas porecla, aşa mă cunoaşte toată lumea”. La 44 de ani, Danezul a reuşit să pună pe picioare o afacere în toată regula, după şase ani de muncă: ”Mie îmi place munca, îmi plac animalele, îmi place ceea ce fac. Oricum, într-o aşa afacere dacă nu pui pasiune nu faci nimic. Dacă te gândeşti numai la bani, la profit, din start eşti pierdut şi te duci spre faliment. Am încercat şi mai demult o afacere de genul acesta, cu un prieten. Nu a mers, am rămas prieteni, dar ne-am despărţit, el a şi vândut ce mai avea. Eu am început singur acum şase ani, cu două animale. Mă credeţi sau nu, vă spun că aşa am început. Mi-a plăcut şi m-am dezvoltat. Acum avem 57 de capete, dar am avut şi 80. Până acum am închiriat acest grajd, anul trecut am reuşit să-l cumpăr cu 150 de milioane. Acum am şi mai mare dorinţă să-mi dezvolt afacerea”.

„Producem cea mai bună brânză“
Danezul a reuşit să-şi facă şi o piaţă de desfacere şi în curând îşi va diversifica produsele: ”La început vindeam numai laptele. Îl dădeam angro la o firmă din Craiova. Nu era prea rentabil, ne dădeau puţini bani pe litru. De un an ne-am specializat, am început să facem brânză pe care o vindem la angrosişti. Am făcut o instalaţie şi soţia mea se ocupă de această muncă. Instalaţia este din lemn de brad, dar o vom înlocui acum cu una din inox, investim în permanenţă ca să ţinem pasul. Am cumpărat şi o instalaţie de muls. Am dat 65 de milioane pe ea, dar merită. Brânza o dăm cu 8 lei kilogramul. Nu e nici mult, nici puţin. Cred că este un preţ corect. Mai dăm şi lapte prin comună, avem un fel de abonamente. Viţeii îi dăm la abator, montele se fac numai artificial. Pe viitor vrem să diversificăm produsele, vrem să învăţăm să facem şi caşcaval, şi alte produse lactate. Oricum, noi avem produse foarte bune. Lapte sub 4% grăsime nu avem niciodată, ştim cu ce hrănim vacile, nu ne batem joc. La fiecare kilogram de brânză folosim în medie 7 kilograme de lapte, cheagul pe care îl băgăm este, de asemenea, de calitate. Nu ne-am permite să păcălim oamenii, nu ne stă în caracter”.

„Fiecare animal are povestea lui“
Gheorghe Costache îşi cunoaşte fiecare animal din grajd: ”V-am spus, fără pasiune nu faci nimic. Fiecare vacă are numele ei, fiecare viţeluş are numele lui. De asta se ocupă soţia, de botezul lor. Uite, am aici lista: Stela, Coco, Meri, Căprioara, Stelu, Bambi, Andrei, Marcela. Am evidenţa la fiecare. Ştiu când a fătat fiecare vacă, ştiu câţi ani are fiecare. Cea mai bătrână are opt ani. Te ataşezi de animale, nu se poate altfel. Dacă vă spun că le avem şi filmate, şi fotografiate, fiecare animal are povestea sa. Am şi plâns pentru o vacă, nu îmi e ruşine să recunosc. A trebuit să o duc la abator, avea 12 ani şi era bolnavă, mi-a părut rău de ea, de ce să nu recunosc. Îmi pare rău şi de viţeluşi când trebuie să-i duc, dar asta este viaţa, nu ai ce face. Ştiu cât lapte dă fiecare vacă, ştiu cât mănâncă fiecare, ştiu ce-i place mai mult la una, ce-i place la alta. Le înveţi obiceiurile dacă te ocupi, dacă stai atâtea ore în grajd. Vara le ţinem la o tabără de vară, aşa îi spunem, aici într-o pădurice din apropiere, iarna în grajd, că este frig.”

Ajunul Anului Nou, în grajd
Familia Costache are rar zile libere şi nu pleacă niciodată prea departe de casă: ”Nu putem pleca. Eu rar lipsesc câte o jumătate de zi. De plecat departe în concediu nu poate fi vorba. Dacă vă spun că şi ajunul Anului Nou l-am petrecut în grajd. Au fătat două vaci şi a trebuit să stau aici. Nu le poţi lăsa aici. Am avut noroc că de Revelion nu au mai născut, altfel tot aici eram. Nu-mi pare rău, dacă-mi părea nu mă mai apucam. Avem doi băieţi, unul la liceu, altul la facultate. Şi lor le place şi ne ajută atunci când au timp şi nu au de învăţat.  Am mare noroc cu soţia, munceşte mult. Vede de animale, face şi mâncare. Îi place munca, niciodată nu s-a plâns de nimic.” Danezul este mulţumit şi cu ajutorul primit de la stat. “Am luat 90 de milioane prima tranşă a subvenţiilor. Acum va trebui să mai primim 150 de milioane. Eu sunt mulţumit, este foarte bun acest ajutor.”

Taurul ucigaş
Vara trecută, familia Costache a avut parte de o întâmplare nefericită care se putea termina tragic. “De un an şi ceva noi avem o familie acolo la grajd. Copii amărâţi, Marius şi Ramona. S-au căsătorit, au şi o fetiţă, Georgiana, e mică, dar ştie toate vacile şi le iubeşte la nebunie. Nu au avut unde sta şi le-am făcut noi două camere acolo, cu sobă, cu tot ce le trebuie. Le dăm şi bani, le dăm şi mâncare, practic fac parte din familia noastră. Cu ei ne-am petrecut toate sărbătorile în ultima perioadă. Vara trecută era să dăm de belea. A scăpat un taur de la cineva din Mădulari şi a venit la noi în turmă, în tabăra de vară. Taurul îşi omorâse stăpânul, poate aţi auzit, s-a scris în ziare despre acest caz. Ei bine, taurul l-a atacat pe Marius şi a fost la un pas să-l omoare şi pe el. L-a desfigurat, soţul meu l-a dus la spital în ultimul hal, avea pielea feţei în mână. Sărăcuţul a stat în comă, dar uite că şi-a revenit, l-au făcut bine medicii. Ce am mai pătimit, ce am mai plâns! Am ţinut taurul câteva zile închis, i s-au făcut analize, se gândeau că e bolnav de rabie sau altceva. Până la urmă a ajuns la abator, am avut emoţii atunci, nu glumă. Şi acum îi mulţumesc lui Dumnezeu că Marius e bine, că a scăpat”, spune Maria Costache.