Prefectul de Vâlcea, amicul propriului torţionar

Prefectul judeţului Vâlcea, Petre Ungureanu, are două dosare de urmărire instrumentate de fosta Securitate. Cel care l-a monitorizat atent pe avocatul Petre Ungureanu înainte de decembrie 1989 a fost ofiţerul Direcţiei Securităţii Statului (DSS), Nicolae Popescu. Acesta a ajuns ulterior procuror la Drăgăşani, apoi a fost mutat la Brezoi. Petre Ungureanu a făcut carieră în politică, iar în octombrie 2009 a devenit prefectul judeţului Vâlcea. Cei doi au trecut, în timp, de la relaţia de victimă – torţionar la relaţii mai cordiale. Ambii au sprijinit cum au putut mai bine aceeaşi reţea de crimă organizată, care este responsabilă de jaful făcut în nordul judeţului Vâlcea.

Şi-au intersectat drumurile în justiţie
Nu se ştie în ce măsură sentimentele actualului prefect s-au ameliorat faţă de fostul său delator, dar cert este că odată ajunşi în justiţie (unul avocat, altul magistrat), drumurile lor s-au întâlnit. Nenumărate anchete de presă au arătat că, întâmplător sau nu, Ungureanu şi Popescu i-au acoperit pe hoţii de munţi şi păduri. Mai mult decât atât, mărturia inginerului silvic Gheorghe Deaconeasa pare a fi lămuritoare. Atunci când Deaconeasa, fostul şef al Ocolului Silvic Voineasa, a vrut să pună probele nevinovăţiei sale pe tapetul justiţiei, a dat de procurorul Nicolae Popescu. De asemenea, Deaconeasa a dus şi probele vinovăţiei unei întregi filiere mafiote în dosarul firmei Rodank Industries. Pentru că speţa a constituit la vremea aceea subiectul unei anchete făcute de o comisie parlamentară, Deaconeasa a ajuns şi la deputatul de atunci al PNL, Petre Ungureanu. Dar nu oricum. Cel care i-a deschis uşa a fost tocmai procurorul Popescu, fostul ofiţer de Securitate, cu care Ungureanu se pare că avea relaţii destul de amicale. Felul în care cei doi, Ungureanu şi Popescu, unul ca deputat şi celălalt ca procuror, i-au favorizat pe cei incriminaţi de probele aduse de Deaconeasa. Popescu a tergiversat dosarul timp de patru ani, iar Ungureanu l-a ajutat în nenumărate rânduri pe falsul avocat Bogdan Tudor, principalul pion al filierei mafiote.

Primul dosar: Bebe Ungureanu avea „intenţii de evaziune“
În rândurile de mai jos vom prezenta, în premieră şi în exclusivitate, dosarele de urmărit ale prefectului Ungureanu, „lucrate” meşteşugit de Nicolae Popescu. Acelaşi cu care, peste ani, Ungureanu nu mai părea să aibă o problemă, deşi, public, declarase că a avut dosar de urmărit şi că nu este străin de amănuntele acestui dosar.  Primul dosar al prefectului, I 5957, a fost deschis în iunie 1989. În acest dosar, Ungureanu este descris ca un om cunoscut cu „manifestări duşmănoase la adresa politicii partidului şi cu intenţii de evaziune”.
În acest dosar, avocatul de atunci Ungureanu este „client” al Securităţii, motiv pantru care maiorul Popescu a întocmit şi a semnat olograf un plan amănunţit (plan D.U.I.*) pentru urmărirea obiectivului „BEBE”.
 Securitatea a dorit:
- stabilirea cauzei reale care determină comportarea neloială a obiectivului, dat fiind şi faptul că este descendent de fost condamnat pentru infracţiuni contra securităţii statului; - verificarea şi controlul operativ al naturii legăturilor cu avocatul fugar L.M. din Australia şi eventual cu alte legături pe care încearcă să şi le creeze în exterior.

Pentru realizarea acestor deziderate, maiorul Popescu a dispus:
1. Încadrarea la locul de muncă a obiectivului cu sursele „BOBÂLNEANU” şi „IONESCU” din legătura personală, care vor fi dirijate diferenţiat cu sarcini în scopul stabilirii comportamentului profesional, legăturilor (şi natura lor) cu justiţiabilii etc.;
2. În cercul de relaţii şi prieteni, din afara cadrului profesional, va fi încadrat informativ cu sursele „TUDORA” şi „NEACŞU”;
3. Dat fiind faptul că prin folosirea mijloacelor T.O.**, la domiciliul său nu au fost obţinute date de interes operativ deosebit, vom folosi aceste mijloace la domiciliul concubinei sale, Z.C.;
4. Sursa „SANDA”*** va fi folosită atât prin posibilităţile sale interne, cât şi cele externe, la adresele pe care le-am identificat până în prezent ca fiind folosite ca intermediare de obiectiv;
5. În cooperare cu maior Dumitru Bunea, ce are în lucru pe tatăl obiectivului, vom urmări gradul de influenţă negativă al acestuia asupra obiectivului nostru şi eventual schimb de opinii ostile pe care le au;
6. În cooperare cu compartimentul 0544****, vom urmări evoluţia legăturilor obiectivului cu avocatul fugar L.M.

Al doilea dosar, cu intimităţi
Un al doilea dosar al lui Ungureanu este cel cu cota I 1007 şi a fost realizat tot în 1989, şi tot de maiorul Popescu.
În acest dosar, Popescu face un raport informativ din 14.06.1989 care îi poartă semnătura olografă. Documentul, în realitate, este un rezumat despre viaţa intimă şi problemele personale ale tânărului avocat. Se vorbeşte despre relaţiile sale amoroase şi problemele financiare ale viitorului parlamentar şi reprezentant al Guvernului român în teritoriu. Popescu consemnează că pentru avocatul Ungureanu familia şi cei patru copii nu reprezintă o piedică în a părăsi definitiv ţara.
Sursa „IONESCU RADU” a relatat următoarele la întâlnirea din 14.06.1989: Avocat Bebe Ungureanu se află în ultimul timp într-o stare conflictuală pemanentă. Toată această frământare, permanentă, lupta cu un mod de viaţă familială dificilă, conflictele pe care le are cu colegii de breaslă, îl determină să fie permanent în căutarea unor soluţii de a ieşi din impas. În plus, este şi combinat cu soţia fugarului E.Z., femeie de moravuri uşoare, dar cu pretenţii materiale mari, la care avocatul Ungureanu face cu greu faţă.
Nota lucrătorului: Ungureanu Petre, zis Bebe, lucrat în m.v.***** la problema legionară. Datele furnizate de sursă cu cele obţinute pe alte linii duc la concluzia că avocatul Ungureanu caută soluţii de ieşit din impas şi într-o eventuală părăsire definitivă a ţării. Inclusiv din concluziile exploatării T.O. la domiciliu, rezultă că familia şi cei patru copii nu l-ar încurca nici măcar moral într-o astfel de situaţie. Vom face propuneri de transformare a m.v.i. ****** în d.u.i., dată fiind evoluţia spre complicare a situaţiei operative.».

Concluzia: De la torţionar şi victimă la colaboratori şi amici nu este cale chiar aşa de lungă, mai ales când interesele lor se întrepătrund.