Mutu iar ne lasă fără grai

În România, singura neatinsă de criză rămâne producţia de aţă albă. Aşa a fost, aşa va fi. Inspirându-se din pilde mai vechi sau mai noi, Adi Mutu şi-a cusut ca nimeni altul halucinanta poveste cu sibutramina. Ce e sibutramina, habar n-aveam. Acum, ştim cu toţii ce este. Organizaţia Mondială Antidoping îl poate premia pe „Il Fenomeno” pentru felul în care, pe propria piele, propagă în mase ştiinţa medicală.  Ne-a avertizat că în Serie A vom vedea alt Mutu şi s-a ţinut de cuvânt. Marii trişori sunt şi cei mai mari parolişti, îşi duc opera până la capăt. A marcat pe bandă rulantă şapte goluri în cinci partide, flacăra violetă a echipamentului său florentin mistuia în neştire, fanii erau în al nouălea cer. În străfundurile inimii sale, neatinsă de efectul pastilei-minune, croitoraşul cel viteaz îşi râdea de fraieri. Practic, îi lăsase fără grai.  Derivatul de amfetamină l-a scutit pe Mutu de cele câteva sute de grame luate la micul dejun. L-a slăbit cât să arate fresh. Din păcate pentru el, dar şi pentru fotbalul care l-a hrănit, l-a slăbit şi în ochii opiniei publice. Ajuns la fundul sacului, Hrisant Hrisoscelu (din „Săptămâna nebunilor”) se iluzionează pe seama „sacilor aceia cu perle şi cu pietre scumpe...” „- Cu care m-am făcut eu de râs la preţăluitori, de erau nişte răşini şi sticle”, îi răspunde amicul Iusufache. „Briliantul” din „săptămâna sibutraminei” a ajuns şi el un ciob de răşină sintetică pe care nu-l mai preţăluiesc nici papuaşii. Nu cunoaştem încă dimensiunile pedepsei care va face din nou înconjurul lumii avându-l în epicentru pe Adi Mutu. El ar putea sta pe cracă, jumulit de fulgii gloriei trecătoare, un an sau doi. După cum, în mod excepţional, poate fi păsuit de o mare parte a pedepsei. Asta o priveşte în special pe Fiorentina. Animat de ideea recuperării cât de cât a sumelor investite în „Il Fenomeno”, antrenorul Cesare Prandelli i-a pus la dispoziţie un preparator fizic pentru a-i supraveghea alergările prin parcurile oraşului. Cele pe care, de fapt, şi le-a refuzat la antrenament. L-ar fi ajutat să slăbească, dar viteza de reacţie şi lansările spre careul advers poartă un singur nume: sibutramina.  Unde nu-i cap, vai de picioare. Cariera fulminanntă a celui mai talentat fotbalist din generaţia sa este în pericol de a se încheia odată cu pronunţarea verdictului, peste o lună. Ne-am încumeta să sperăm că purtătorul tricoului cu numărul 10 va reveni şi la Fiorentina, şi la echipa naţională. Ne temem însă ca nu cumva, la rândul nostru, să cădem în plasa poveştilor cusute cu aţă albă. Oricum, încălecând pe-o şa, Adi-minune ar urma să-şi facă veacul în ograda lui Cristi Borcea. Este o idee-laser care sudează orice sughiţ şi aruncă la gunoi strămoşescul ac de cusut.