Criza se negociază la piaţă

Tarabele din Piaţa Centrală a Craiovei sunt pline de munţi de legume şi fructe. Fie adusă „de afară“, fie produsă în grădinile celor care o comercializează, marfa este greu vandabilă, după cum ne spun comercianţii de la tarabe. „Vai de mama noastră! Nu ne alegem cu nimic. Nu mai are lumea bani. E în criză toată lumea. E 75.000 de lei (n.r. – 7,5 lei noi) pe zi o masă de închiriat şi 50.000 de lei (n.r. – 5 lei noi) cântaru’. Două mese şi cântaru’, 200.000 de lei (n.r. – 20 de lei noi), fără să te atingi de un covrig de 50 de bani“, ni se confesează Maria Tănase, în vârstă de 66 de ani, care a venit din Işalniţa să vândă verdeaţă, morcovi, păstârnac şi arpagic din producţia proprie. Femeia spune că în zilele în care temperaturile au scăzut mult sub zero grade nu a venit cu marfă în piaţă, aşa că nu a avut de pierdut din cauza îngheţului: „Pe geru’ ăla n-am plecat de acasă. Nu mai fac avere de-acum înainte. Nu mănânc cu două linguri, tot cu o lingură mănânc. Am muncit 30 de ani la grădină. Căram lăzile cu roşii în cap de curgea toată zeama pe mine şi am o pensie de 3.000.000 de lei (n.r. – 300 de lei noi). Ce să fac mai întâi cu ei? Trebuie luate atâtea în casă. Nepoţii sunt la facultate, le mai trebuie şi lor câte o carte scumpă. Încerc şi eu să-i ajut“.

„Taxe şi impozite, ăsta e comerţu’ pe timp de criză“
La câteva mese depărtare, o altă comerciantă, dar de această dată nu şi producătoare, vinde ceapă şi cartofi. Întrebată fiind cum îi merge afacerea pe timp de criză, femeia răspunde scurt şi la obiect: „Merge... ştii cum merge? Beton! Taxe şi impozite, ăsta e comerţu’ pe timp de criză“. Doamna Ioana – care nu vrea să-şi divulge întregul nume – zice că nu e nicio pricopseală să mai faci comerţ în ziua de azi. Cartofii, aduşi „din Anglia, din Spania, din Belgia şi de unde se mai poate“, nu sunt foarte scumpi, după cum precizează aceasta, însă „e scump transportu’, e 1.700 de euro la un tir“. Şi apoi, „să mergi cu 1.500 de lei (n.r. – 15 bani noi) la kilogram când mesele costă 400.000 de lei (n.r. – 40 de lei noi) pe zi, nu mai este rentabil“. Cât despre posibilitatea de a cultiva legume nu încape discuţie deoarece „stau la oraş şi nu am unde să cultiv“.

„Merge încet şi foarte prost“
Nici lui Marian Mitran încasările nu-i meg prea bine în această perioadă. „Merge încet şi foarte prost, dacă e vreme de criză“, spune bărbatul, adăugând că „acum românul se bazează pe jocuri de noroc – loto, bingo, pariuri sportive –, că doar-doar o da lovitura, nu mai munceşte“. Revenind la comerţ, Marian Mitran crede că „merge spre faliment, încet dar sigur“. În ce-l priveşte pe el cel puţin, „cu merele merge prost, iar cu cartofii un pic mai prost“. Spusele acestuia sunt întărite şi de colegul său de la masa de vizavi, Cătălin M., pentru care „treaba merge cam dificil“: „Nu mai are lumea bani. Toţi se uită să ia cât mai ieftin, cât mai mult şi cât mai bun. Dacă vine omul să ia o jumătate de kilogram de morcovi sau 100 de grame de usturoi în condiţiile în care marfa se vinde la kilogram, ce să mai vorbim? Trebuie să ai marfă ieftină şi de calitate superioară ca să poţi să faci ceva“.  Tot în aceste vremuri de criză, marile magazine cu sistem de autoservire sunt frecventate de un număr mare de persoane. De aici însă, oamenii pot să cumpere de toate pentru toţi dând un tur printre rafturi. Dacă de la tarabe poţi să cumperi ingredientele necesare preparării unei salate sau a altui meniu, din supermarket poţi pleca acasă aproape cu orice mâncare gata făcută. Să fie oare acesta unul dintre motivele pentru care oamenii nu se mai îndreaptă către piaţă?