Mă rog să nu câştig la loto

Ofer pe gratis idee de milioane Loteriei Române şi, prin alianţă, unui condeier înaripat. Ce-aţi zice să vă cadă în mână o carte cu primii câştigători de top în ordinea sumelor plătite? Multe ar fi de povestit. Ce sentimente i-au cuprins la bifarea în transă, cum au dormit în prima noapte de dragoste cu bănetul în cap, dacă s-au mai trezit după euforie. De unde au plecat, unde au ajuns, ce face familia, ce fac rudele. Câţi prieteni, câţi duşmani.
Unii or fi jucând în dorul lelii, ca să achite “taxa pe prostie”. Alţii şi-or fi rupt de la gura lor şi-a copiilor, doar-doar vor sparge gheaţa, groasă cât o viaţă de om. De la o anumită oră astrală, să-şi poată permite orice, să se caţere pe muntele prosperităţii. Prin harul naratorului, am afla şi ce alchimie de suflet se produce în astfel de caractere, deoarece puterea banului se ştie că te face din om neom, mai greu invers.
Îndată ce un ieşean a intrat în posesia potului cu multe zerouri în coadă, l-au luat în primire ghinioanele. Şi te întrebi dialectic dacă nu cumva în virtutea legii nescrise totul se plăteşte pe lume; inclusiv norocul porcesc, reversul gripei cu acelaşi nume. La uşa bietului înstărit, au început să bată nevoiaşii – zeci şi sute. Convinşi că vor stârni milă, că îl vor prinde pe Tatăl lor de gleznă. Cozi ca la Petrache Lupu! S-a mai caftit şi cu un interlop care-i ceruse împrumut Mercedesul de 100.000 de euro, o nimica toată, de altfel. Astfel că pe omnipotentul loterist îl aşteaptă, dacă instanţa îl va condamna, câte un an pentru fiecare deget de la o mână.  Un argeşean, băftos şi el, este acuzat, la numai doi ani de la marea lovitură – de ce fel de faptă credeţi? De ucidere din culpă! S-a urcat beat (de fericire?!) la volanul unei maşini neînmatriculate, după care a comis-o şi mai rău. S-a trezit din visare falit şi părăsit de soţie. Un alt protagonist de anvergură, din Călăraşi, a tocat, în doar 24 de luni, peste 10 milioane de euro. Se înţelege că de toate afacerile sale s-a ales praful. Ce ironie! Ca şi cum un zgârie-brânză te-ar îmbrânci de pe un zgârie-nori.
Nici în lumea largă soarta marilor câştigători la loterie nu diferă până la un punct, de parcă un fatum greu de explicat i-ar urmări cu obstinaţie. Un tânăr britanic n-a mai putut suporta stresul mediatizării. S-a blindat între patru pereţi, s-a împărţit între televizor şi computer, a mâncat până a crăpat, la propriu. Alţii, până să-şi dea duhul, dau în Parkinson, poate şi pentru că şocul imens trăit la vizualizarea purcoiului de bani ar fi în stare să mişte şi-o stâncă. Fireşte că există şi capitalişti decişi de zeiţa Suflantă care şi-au gestionat parcimonios şansa imensă.
Pleacă unde văd cu ochii, se rup de toţi şi de toate, îşi construiesc un viitor pe cinste. De-aia spuneam că o carte de o asemenea factură, plasată între Rai şi Iad, ar fi extrem de incitantă. Sub rezerva expresă că Loteria Română nu ar risca pierderea clientelei astfel derutată.
În ce mă priveşte, voi încerca să împac şi capra, şi varza. Nu voi ezita ca din când în când să contribui cu taxa-mi “pe prostie”, în speranţa că nu tocmai eu voi fi deşteptul care să înhaţe potul nimicitor. Ferească Dumnezeu de un asemenea ghinion!