Pentru o ligă de elită

Domn’e, şi eu cred că merită încercat. Dacă Europa are faliţii ei, de ce să nu avem şi noi faliţii noştri?! Scoţia, de exemplu, are ligă de 12 echipe, aşa cum plănuim şi noi. În Champions League, ei cu Glasgow, noi cu Urziceni. Noi cu 18 echipe în spate (locul 11 în lume), ei cu fotbalul lor de “duzină”. Urmarea se ştie. Unioniştii vor da piept în Europa League cu Liverpool, iar rangerşii rămân la gura sobei pentru lecturi din Walter Scott.
Partizani ai noului sistem play-off/play-out se găsesc deja cu duiumul. Primii care au pus mâna pe revolverul reformei sunt şefii de cluburi, ciuruiţi la rândul lor de criza financiară. La fel de bine, mulţi alţii s-au înarmat cu argumente care dovedesc saltul calitativ. Comprimată astfel, liga de elită ar elimina partidele strategice. Şase echipe s-ar lupta pe viaţă şi pe moarte pentru a prinde Europa, iar celelalte şase s-ar măcelări şi ele pentru a scăpa de retrogradare. Ceva ca în “Mai iute ca moartea”, cu Jack Hackman şi Sharon Stone, unde primii locuitori ai unui orăşel american se împuşcă între ei ca la nebuni.
Am avea un campionat nerecomandabil cardiacilor. În primul rând, ar creşte numărul partidelor tari. În aceeaşi măsură, orice galerie revanşardă ar fi gata să transfere miza derby-ului cvadruplu în contul lui “las’ că data viitoare vă băgăm noi mortu-n casă!”
Dacă noua campioană în sistemul cu 12 echipe va ieşi mai fortificată, trecută prin încercări succesive, asta totuşi nu-i garantează aprioric succesul pe continent. Nici ei şi nici competitoarelor de după ea. Vrând-nevrând, ne întoarcem la “secretul lui Polychinelle”, primenirea loturilor. Or, de la criză plecasem. De altfel, întrezărind viitorul pe care ţine să-l amaneteze din nou, Mircea Sandu – bossul FRF – e convins că vom mai avea mult şi bine de hârbuit prin gropi, în lipsa infrastructurii. Mă şi mir de unde atât ambâţ în a se încorona ca “împărat al libelulelor”, când şi-ar putea lua licenţa în albinărit. Campionat puternic, bine cotat pe hârtie, dar echipele de club şi naţionala călcând invariabil în străchini. Ce paradox!
De va fi şi va fi, liga de elită ar urma să-şi intre în pâine din toamna lui 2011. Cu 12 echipe, cu 14, cu 16, vom vedea. Până atunci, să mai muşcăm din cozonacul nostru. Returul campionatului se anunţă şi el generator de adrenalină. Niciodată nu s-a creat la vârf un asemenea grup compact. Doar una va bocni din bici şi aceea se ascunde insidios între ghilimelele întrebării “pentru cine bat clopotele, Mitică?...”