„Craiova poate prinde Europa în retur!“

Debut precoce
Oltean get-beget, Cosmin Gângeoveanu a început fotbalul la nici 7 ani. Mai precis, la vârsta de 6 ani şi 7 luni a fost dus de tatăl său la o preselecţie condusă de Gigi Mităchescu. "Geambaş" bătrân, "nea Gigi", un versat şlefuitor de talente, a simţit "din prima" clasa viitorului atacant, îndrumându-l către grupa pregătită de Aurică Beldeanu. Cum "vulpea" a preluat apoi echipa de tineret a Universităţii Craiova, de destinele fotbalistice ale puştiului Gângeoveanu şi ale colegilor săi de generaţie s-a ocupat Dandu Ustabacief. La 14 ani îl regăsim ca titular în echipa a doua a Universităţii Craiova, pregătit de Eugen Neagoe, care evolua în Divizia C. Tot sub bagheta lui "Geană" debutează şi pe prima scenă fotbalistică a ţării la 15 ani şi 7 luni, într-un meci de tristă amintire cu Dinamo (scor 0-5), după ce Neţoiu şi "acoliţii" săi părăsiseră definitiv Bănia. Titularizarea la prima echipă a avut loc sezonul următor (antrenor Fane Stoica), primul joc când Cosmin a evoluat în această postură la partida cu CFR Cluj, când oltenii au pierdut cu 1-0 după o dubioasă lovitură de la 11 m, acordată în ultimul minut. A bifat selecţii la toate naţionalele de juniori, însă nu uită debutul la reprezentativa de tineret, unde, după o partidă cu Portugalia, presa lusitană i-a dedicat ample spaţii ilustrate cu faze din joc.

2009 cu bune şi rele
"Per total, 2009 a fost un an bun", îşi începe confesiunea Cosmin Gângeoveanu. „Am început returul campionatului trecut în forţă, am evoluat constant bine, însă totul s-a năruit în ultimele două etape, când n-am fost în stare să obţinem măcar un punct pentru a putea evolua şi noi în Europa League. Vă asigur că n-a fost nimic necurat la meciurile cu Steaua şi Vaslui, sau cel puţin eu unul nu ştiu nimic despre asta. Toţi ne-am dorit enorm să ieşim cu Universitatea Craiova în Europa,dar ...asta este! Am putea spune că... «ne-am înecat ca olteanu’ la mal». La fel s-a întâmplat şi la naţionala de tineret, unde am ratat tot în ultimele jocuri calificarea la Campionatul European. Personal, dacă nu ar fi fost accidentările, aş fi putut spune că mi-a mers foarte bine. Mă înţeleg perfect cu părinţii, prietena, am devenit student după ce mi-am dat bacul, chiar dacă asta m-a făcut să mă cert cu «nea Adi»“.


Plecarea de la Universitatea Craiova

Reporter: Şi aşa ai ajuns să pleci de la Universitatea Craiova?
Cosmin Gângioveanu: Da. Mi-am dorit mult să susţin examenul de bacalaureat în vară, după ce nu l-am putut da nici cu un an în urmă, fiind plecat în acea perioadă cu naţionala de tineret în Scoţia. Nea Adi mi-a zis să merg cu echipa în cantonament pentru că sunt un jucător important şi ne aşteaptă un sezon cu pretenţii, însă eu am decis după ce m-am consultat cu familia că e mai bine să rămân acasă şi să dau bacul, după care am fost suspendat şi trimis să mă pregătesc cu echipa a doua. Mai târziu a apărut varianta împrumutului la FC Vaslui, mi-a fost greu să mă despart de Craiova, de familie şi de prieteni, dar trebuia să joc, aşa că mi-am făcut bagajele şi am plecat la FC Vaslui.
Moldovenii m-au primit foarte bine, în frunte cu patronul Adrian Porumboiu, care îmi spunea "băiatul meu" şi mi-a îndeplinit orice dorinţă, cât am evoluat acolo. M-am integrat rapid în lot, am debutat direct în cupele europene la dubla cu Omonia Nicosia, am reuşit partide bune şi în campionat, însă, după victoria cu AEK Atena, pot spune că s-a rupt totul pentru mine, şi la propriu, şi la figurat. Am făcut ruptură musculară, mi-am revenit, însă am forţat la ultimul antrenament înaintea jocului cu Gloria Bistriţa, ruptura recidivând în altă zonă a muşchiului, dar tot la piciorul stâng. De fapt, aceste accidentări, după cum mi-au spus şi medicii, s-au datorat în primul rând faptului că nu am efectuat o pregătire corespunzătoare în perioada precompetiţională, dar s-au produs şi pe un fond de oboseală acumulat în timp. Îmi amintesc că aproape o lună am evoluat din 3 în 3 zile în campionat, Cupa UEFA sau la "Under 21". Cu o săptămână înainte de prima accidentare am jucat cu tineretul în Andorra, a urmat un drum de 12 ore cu avionul la Braşov, apoi jocul cu AEK şi accidentarea de care v-am vorbit. Domnul Porumboiu a avut grijă de mine, m-a trimis să mă tratez mai întâi la o clinică din Firenze, apoi perioada de recuperare am efectuat-o tot în Italia, cu preparatori fizici de la Lazio. Acum, după cum m-au asigurat aceştia, sunt refăcut sută la sută şi abia aştept să înceapă returul şi să joc din nou.


Revenirea la Universitatea Craiova

Rep.: Dar din nou la Universitatea Craiova?
C.G.: După ce mi-am revenit fizic la Vaslui, se schimbase deja antrenorul. Domnul Lăcătuş a avut o serie bună de rezultate şi, cum ştia că eu sunt doar împrumutat, n-am mai intrat în planurile sale tactice. Domnul Porumboiu şi-a manifestat în mai multe rânduri dorinţa de a mă cumpăra, a avut mai multe discuţii cu domnul Mititelu, care nici n-a vrut să audă de un transfer definitiv, a vorbit şi cu mine, m-a înţeles şi mi-a dat voie să revin încă din retur la Universitatea Craiova.


Dorinţe pentru 2010

Rep.: Cum ai regăsit Universitatea Craiova?
C.G.: Nu mă aşteptam la căderea asta inexplicabilă. În afară de mine şi de Bornescu, lotul este aproximativ acelaşi cu cel de anul trecut. Le-am ţinut pumnii la fiecare joc pe care l-am urmărit în faţa televizorului, că doar tot craiovean am rămas, a fost şi mult ghinion, puncte pierdute în ultimele minute, dar ăsta e fotbalul. Acum sunt nerăbdător să înceapă returul, să demonstrăm că alta este valoarea noastră şi cine ştie poate, poate... cu puţină şansă prindem un loc de Europa. În fond, campionatul e la jumătate şi orice e posibil în primăvară. Pentru mine, strict personal, îmi doresc, ca orice fotbalist, în 2010 să fiu ferit de accidentări, să joc meci de meci, să înscriu şi, cum vă spuneam, echipa să urce în clasament. Sunt sigur că toate acestea sunt posibile cu o bună pregătire în iarnă.