Revoluţia, în amintirea administraţiei

Unde erau directorii de instituţii doljene în ziua în care la Craiova se scanda „Ceauşescu nu uita, va veni şi ziua ta!”, „Craiova e cu ţara!” sau „Oltenii nu sunt laşi!”, ce funcţii aveau şi mai ales ce îşi amintesc din ziua de 22 decembrie ’89.

Revoluţionar cu acte
Unul dintre cei mai cunoscuţi revoluţionari craioveni, azi şef de instituţie, este Gheorghe Marinescu. Director al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului, acesta a trăit în mijlocul evenimentelor revoluţionare din Craiova, dar şi din Bucureşti şi Timişoara. „Eram şef de aprovizionare şi am fost împreună cu colegii la Bucureşti şi Timişoara. Când am ajuns la Craiova pe 22, m-am dus dimineaţa direct la Prefectură, unde se scanda. Am ajuns la ora 9:00 acolo împreună cu colegii mei de la lucru şi am stat până la ora 11:00. Am scandat, am avut pancarte, am ajuns până în faţa soldaţilor cu arme. La ora 11:00 a venit coloana de la Avioane cu Radu Berceanu şi Marian-Jean Marinescu”, ne-a povestit şeful OJPC Dolj. Pentru curajul său, Marinescu a fost răsplătit cu un certificat pentru „merite deosebite”: „Am certificat de revoluţionar şi diplomă. Pe certificat scrie «luptător cu merite deosebite». Am fost un revoluţionar adevărat. Am fost pe baricade”, a mai spus Marinescu.

Din nămeţi, despre revoluţie
Tot unul dintre activii revoluţiei împotriva comunismului a fost şi prefectul de Dolj, Eugen Georgescu. La momentul în care l-am contactat, acesta se lupta cu nămeţii de pe drumul închis Giubega-Băileşti. „Drumul de la Giubega este tot blocat. Am aici două freze care nu mai fac faţă. În oraş vremea este frumoasă, dar în judeţ este foarte rea. Viscolul aduce zăpada pe stradă şi utilajele nu mai fac faţă. Avem un deficit de utilaje. Judeţul nu are atât de multe utilaje ca să facă faţă la toate drumurile”, s-a grăbit Georgescu, extrem de agitat, să ne povestească încă din prima clipită. Abia după ce s-a liniştit am apucat să aflăm ce ne interesa. Adică faptul că în timpul revoluţiei de la Craiova prefectul de azi, atunci maistru la uzina Electroputere, scanda împreună cu colegii de muncă, şi acum de partid, lozinci împotriva lui Ceauşescu şi a regimului comunist. „La ora 11:00 am preluat coloana de demonstranţi din faţa Institutului şi am ajuns împreună în faţa Prefecturii. Acolo l-am văzut pe Radu Berceanu şi pe ceilalţi, pe care la momentul respectiv nu îi cunoşteam. Abia mai târziu am aflat cine sunt. Am trecut pe la Stomatologie, pe Calea Bucureşti, la Universitate, unde se strânsese foarte multă lume”, a povestit Georgescu. Din păcate, nu am avut prea multă vreme de povestit cu revoluţionarul Georgescu, responsabilităţile de prefect cu nămetele în drum fiind mult mai importante decât amintirile Revoluţiei, oamenii blocaţi în trafic de ore bune şi maşinile abandonate printre troiene făcând
subiectul zilei.

 „În blocul meu s-a tras”
Din categoria celor prinşi de Revoluţie la vârste fragede face parte şi directorul Direcţiei Ape Jiu, Cosmin Petruţ Călin. „Şeful” de la Ape ne-a povestit că s-a aflat într-o situaţie destul de delicată, deşi era departe de calvarul din Craiova. „Aveam 13 ani la Revoluţie. Nu eram în Craiova, eram la ţară, în vacanţă. Se apropia Crăciunul şi eram la bunici, ca în fiecare an. Tatăl meu lucra la Aeroportul Craiova şi a fost reţinut la post de către armată. Li s-au dat arme şi muniţie, exact ca la soldaţi. În noaptea aceea, în faţa blocului meu s-a tras. Stau în Valea Roşie, chiar peste stradă de unitatea militară. Când m-am întors la Craiova încă se trăgea, iar la fiecare scară de bloc era o patrulă”, a povestit Cosmin Călin. În casa bunicilor, puştiul de 13 ani asculta ştirile Europei Libere şi spera că tatăl lui nu va păţi nimic. „Îmi aduc aminte că ascultam Europa Liberă, pentru că la televizor nu prea dădeau imagini cu Revoluţia. Eram într-o stare destul de delicată ştiind unde este tatăl meu”, a mai spus Călin. Blocurile ciuruite din cartierul Valea Roşie încă îi trezesc amintiri.