Domnia lui Neagoe la AJF se apropie de final

„Mai presus de mine, nimeni!“
Ca arbitru, Nicu Neagoe n-a depăşit niciodată bariera eşalonului doi. Prestaţiile sale ca “fluieraş” în anticamera primei ligi au fost tot unele de rang secund, în CV-ul sau nefigurând nici măcar un derby de tradiţie al fotbalului românesc. Proaspătul preşedinte al AJF, Nicu Neagoe, a acordat la început mult credit tinerilor arbitrii promovările în eşaloanele 3 si 2 făcându-se aproape pe bandă rulantă. Pentru acest lucru, jos pălăria! În contul lui “il presidente” vom trece şi noi una din puţinele bile albe pe care i le putem acorda pentru întreaga activitate. Dar, pentru că şi aici există un dar, cei care au trecut pragul primei ligi, la care el doar a visat, au devenit aproape toţi indezirabili. Foştii “copii” de suflet Colţescu, Iliescu sau Fl. Buzărnescu, care au îndrăznit să şi depăşească “maestrul” văd de această dată în Neagoe, nu un prieten şi-un susţinător cum ar fi trebuit şi ar fi fost normal, ci mai degrabă un contestatar.

Neagoe, Neagoe, AJF nu-i SRL
Dorinţa de căpătuire a lui Neagoe şi a puţinilor săi acoliţi a ieşit ca untdelemnul la suprafaţă odată cu înfiinţarea clubului FC BARCELONA CRAIOVA. Dacă pe hârtie sloganul după care se ghida acest club de a selecţiona şi pregăti juniori talentaţi, capabili să facă apoi saltul la echipa spaniolă a Olteniei, UNIVERSITATEA CRAIOVA, era unul nobil, în practică acest “pseudoclub” era mai degrabă un SRL menit să mascheze şi să dea o destinaţie precisă - propriile buzunare - banilor negri. Cum altfel se explică sumele uriaşe cerute ca grile de formare pentru un transfer de la Universitatea Craiova al unui junior, de altfel extrem de talentat, al cărui tată a fost sfătuit în mare taină de Neagoe să-şi îndrume fiul către un club bucureştean? Nu insistăm prea mult asupra acestui subiect deoarece pe această temă au curs râuri de cerneală tipografică în presa locală şi centrală (vezi cazul Puiu). Dorim să arătăm doar cât de mare-i leopardul şi cum e vopsit gardul la AJF în ceea ce priveşte “U” Craiova. Neagoe însuşi s-a dat în “stambă” când s-a afişat ostentativ mai peste tot în oraş îmbrăcat într-un tricou al rivalei de moarte Dinamo Bucureşti. Şi dacă tot suntem la capitolul nereguli financiare, să mai adăugăm, aşa ca o picanterie, ce spun gurile rele, şi anume că arbitrii erau constrânşi să contribuie la “puşculiţa” AJF, aceştia având fixată de la “centru” o normă de minimum patru cartonaşe pe meci.

„AJF sunt eu“
O altă “maximă” à la “Regele Soare” de la Dolj s-ar traduce în orgoliul oltenesc prin “AJF sunt eu”. Legenda spune că jucători care cu o etapă în urmă primiseră cartonaşul roşu jucau în runda următoare, justificându-se simplu că “aşa a zis nea’ Nicu să joc, că mi-a ridicat el suspendarea”. Că Neagoe centra şi tot el dădea cu capul la AJF, pe care o dovedeşte şi faptul că în ultimii doi ani acesta n-a convocat nicio adunare generală pentru a nu fi bănuit de parti-pris, cităm dintr-un articol intitulat “Autograf cu mătura”, publicat în Gazeta Sporturilor. “Obligat să depună liste cu participanţi şi semnăturile lor, el a întocmit una cu echipele din Campionatul Judeţean. Unde nu avea iscălitura, a mers şi a dat câte o carte din partea FRF, cerând semnătura de primire. La şcoala Gică Popescu nu a mai găsit decât femeia de serviciu, Badea Cornelia, care a iscălit că a primit volumul, neştiind despre ce este vorba. Magistraţii Judecătoriei Craiova au refuzat să ratifice Adunarea Generală, sesizând neregula“. Că se crede atotputernic o ştie tot Doljul, Neagoe afirmând la toţi cei dispuşi să-l asculte că “sunt preşedinte pe viaţă precum Băsescu”, iar dacă va fi sau nu aşa, doar “electoratul“ AJF va decide. După semnalele primite de noi din “teritoriu”, înclinăm totuşi să credem, cum am spus la început, că... domnia lui Neagoe la AJF se apropie de final.