Lupta cu moartea

Acum mai bine de o jumătate de an, tânărul George Tudor Jişa din Râmnicu Vâlcea a primit o veste cumplită. „M-am simţit rău câteva zile. Eram slăbit, nu mai puteam face nimic, nu aveam putere. M-am dus la un control medical, dar nu am crezut că poate fi ceva foarte grav. Din păcate, diagnosticul a fost unul de coşmar, leucemie limfoblastică acută cu celule T. Verdictul medicilor a căzut ca un trăsnet peste mine. Nu mi-a venit să cred. Nu am crezut că aşa ceva mi se poate întâmpla mie. Din acel moment, am conştientizat că trebuie să mă lupt cu moartea şi că trebuie să înving”. Din acea zi, viaţa tânărului care pe 31 octombrie va împlini 30 de ani s-a schimbat radical. Aproape în permanenţă a stat prin spitale, la consultaţii şi tratamente. “Sunt însurat de trei ani, aveam planuri mari. Îmi doream mult un copil, dar nu mi-a mai putut sta gândul la aşa ceva în situaţia în care sunt...”

„Vreau să trăiesc!“
În ciuda previziunilor sumbre ale doctorilor, George a decis să nu se lase învins şi să se lupte cu boala: „Vreau să trăiesc! Doctorii mi-au dat două săptămâni de viaţă, dar nu am vrut să accept. Suntem în octombrie şi încă trăiesc. Am luptat cu această boală necruţătoare avându-i alături pe cei dragi, dar acum am nevoie de orice ajutor pentru a câştiga războiul cu moartea. În 31 octombrie este ziua mea de naştere, dar doctorii mi-au spus că s-ar putea să nu mai ajung să mi-o sărbătoresc deoarece tratamentele de chimioterapie făcute până acum nu au dat niciun rezultat. Nu vreau şi nu pot să accept cele spuse de ei. Eu ştiu că o să mă vindec şi că o să trăiesc. Din păcate, de acum încolo nu mai pot duce bătălia de unul singur...”

Salvarea poate veni de la Ierusalim
Tânărul a început să caute soluţii, împreună cu familia şi prietenii, dar a fost refuzat de clinici din Spania, Italia şi Germania din cauza faptului că boala sa era foarte avansată. Singurul spital care a dat un răspuns pozitiv a fost clinica “HADASSAH UNIVERSITY” din Ierusalim. “Ne-am interesat şi noi şi am găsit o doamnă care a fost într-o situaţie identică, leucemie în ultimul stadiu. A făcut transplant la această clinică. Au trecut patru ani de atunci şi este sănătoasă şi acum. Poate munci, nu mai are probleme. Problema este că o astfel de operaţie este foarte costisitoare. În jur de 150.000 de euro costă cu tot cu tratament, cu tot cu intervenţia chirurgicală propriu-zisă. Am căutat bani în toate părţile, am adunat de la rude, de la prieteni, de la biserică. Am deschis conturi umanitare şi am avut surpriza să vedem că oameni pe care nu i-am văzut ne-au ajutat. Cineva a virat 40 de milioane vechi în aceste conturi şi nici măcar nu ştim cine este. Până acum s-au strâns 50.000 de euro, este un început mult peste aşteptări. Uşor, uşor, sper să strângem suma şi George să ajungă la operaţie. Sper să nu fie prea târziu...”, spune naşul lui George, fotbalistul Laurenţiu Fier.

„Mă agăţ de orice speranţă“
În ciuda faptului că trece prin momente foarte dificile, cu dureri aproape insuportabile, George încă speră că va trăi: “Din păcate, în România nu mai am nicio şansă. Am nevoie de 150.000 de euro ca să pot pleca în străinătate, unde mi-au spus că sunt încă şanse. Mă agăţ de această speranţă cu dinţii, cu unghiile, cu toată fiinţa mea, văd în această speranţă o lumină care-mi va oferi o nouă viaţă la care atât de mult tânjesc. Vreau să am măcar un copil pe care să-l iubim şi eu şi soţia mea. Eu sunt singur la părinţi şi nici nu îmi vine să mă gândesc prin ce ar trece părinţii mei dacă eu... Ştiu, sunt conştient că suntem în momente de criză economică, dar toate sunt trecătoare, mai puţin moartea, care-i atât de aproape de mine. Se zice că banii nu aduc fericirea, sunt de acord cu acest proverb, dar, se pare, în cazul meu sunt unica şansă de salvare.” În cazul în care va reuşi să strângă jumătate din sumă, tânărul poate pleca în Israel pentru tratamentul care pregăteşte intervenţia chirurgicală. Din păcate însă, zilele lui George sunt numărate. Deja a slăbit peste 30 de kilograme şi în fiecare zi boala se agravează.

Fotbalul, singura distracţie
Pentru George, fotbalul rămâne una din puţinele distracţii. “A avut noroc că în salonul spitalului care i-a devenit casă în ultimele şase luni este şi un televizor. Se uită în permanenţă la meciurile de fotbal şi la emisiunile de sport. Ţine cu CFR Cluj şi mi-a spus că o mare dorinţă a lui este să mai vadă la stadion un meci al favoriţilor. Atunci când va avea puterea să meargă ca orice om normal”, a concluzionat Laurenţiu Fier, “tatăl spiritual” al lui George.