Îmbogăţiţi de pe urma statului

Marea majoritate a pădurilor şi fabricilor de pe Valea Lotrului, judeţul Vâlcea, au aparţinut până în 1945 societăţii Carpatina. De asemenea, aceasta mai deţinea proprietăţi la Râmnicu Vâlcea, Băbeni şi în alte zone ale judeţului. Societate cu capital mixt, 60% din acţiuni erau ale statului român prin Ministerul de Finanţe, iar familia Simion (bogat industriaş român care, după instaurarea regimului comunist, a fugit împreună cu familia în Argentina) deţinea 40%. Din 1945, întregul capital al societăţii Carpatina a trecut în mâna statului.

Terenuri înstrăinate clientelei
În judeţul Vâlcea, după căderea regimului comunist în 1989, patrimoniul fostei societăţi Carpatina a trecut în proprietatea întreprinderilor Cozia – Forest, condusă de Ion Barbu, şi SC Carpatina Industries SA (alta decât defuncta Carpatina), care a fost mai apoi absorbită de firma lui Viorel Cataramă, SC Elvila SA. În 1995, Parlamentul României a promulgat o lege prin care societăţile sau instituţiile au voie să îşi intabuleze construcţiile de pe terenurile care nu erau revendicate. Aşa s-a întâmplat şi la Vâlcea, cu specificaţia că aici s-au intabulat şi hectarele de teren aferente, cu totul. În cel mai scurt timp de la intabularea clădirilor şi terenurilor, societăţile conduse de Barbu şi Cataramă au început să le înstrăineze clientelei lor. Astfel, statul a fost privat de mii de hectare (Carpatina avea înainte de 1945 aproximativ 10.000 de hectare), cu tot cu fabricile şi cabanele de pe ele.

Tunuri peste tunuri
Întreprinderea Forestieră (IF) Brezoi sau fabrica de mobilă de la Băbeni şi multe alte terenuri de pe Valea Lotrului sau Râmnicu Vâlcea au avut o astfel de destinaţie. Din amalgamul de proprietăţi pe care firma lui Ion Barbu, Cozia – Forest, îl deţinea în judeţ, în prezent mai are doar un bloc de locuinţe şi 2.000 de mp la Voineasa, o mică parte din fabrica de mobilă din Băbeni şi sediul pompos din Râmnicu Vâlcea – Nord. Restul… a ajuns pe mâna „oamenilor de bună credinţă” care s-au căpătuit de pe urma statului.

Sofianu a luat „grosul“ în Brezoi
Cealaltă parte a fabricii de mobilă din Băbeni a fost cumpărată de o firmă cu capital italian, în 2004. A costat doar 1 milion de euro. Expertiza o ducea la mult mai mult. ÎF Brezoi a fost cumpărată de omul de afaceri Nicolae Sofianu. Tranzacţia s-a efectuat la sfârşitul lui 2007 şi începutul lui 2008. Primarul de atunci al Brezoiului, democrat – liberala Elena Coroţchi, i-a facilitat omului de afaceri liberal toate punerile în posesie, de la actele de vânzare-cumpărare până la intabulare. Expertiza ridica însă IF Brezoi, cu terenuri, fabrică şi depozite, la 5,4 milioane de euro. De asemenea, lui Sofianu i-au mai fost concesionate şi alte terenuri din vecinătatea proprietăţilor sale, dar şi calea ferată care trece pe lângă depozitele defunctei fabrici de cherestea de pe Valea Lotrului.

Proiecte – himeră pe Valea Lotrului
Înainte de a cumpăra IF – ul de la Brezoi cu toate proprietăţile adiacente, Nicolae Sofianu s-a angajat că va demara un proiect care ar fi făcut din oraşul de sub Ţurţudanu staţiune pentru tineret. Administraţia locală a fost încântată de idee, l-a ajutat să pună mâna pe proprietate, dar a rămas cu promisiunea. Nici până acum, afaceristul vâlcean nu a mişcat niciun pai la Brezoi. S-a plâns la început că nu îi este favorabil consiliul local. După ce acesta a fost schimbat în vara lui 2008, noul primar, Robert Schell, şi-a arătat toată disponibilitatea pentru a-l ajuta pe magnat să îşi demareze proiectul. Degeaba! Surse din anturajul personal al lui Sofianu ne-au dezvăluit că acesta se foloseşte de el pentru a-l gaja la bănci. În timp ce „staţiunea de tineret” mai poate aştepta…

3 miliarde „uitate“ cu voia lui Marinescu
După ce a intrat în posesia întregii proprietăţi de la IF Brezoi, Nicolae Sofianu trebuia să plătească, potrivit legii, 3 miliarde de lei vechi, taxă de cadastrare. Prin dispoziţia scrisă a lui Ion Marinescu, fostul director al OJCPI Vâlcea (coleg de partid cu afaceristul), Sofianu a achitat doar 30 milioane de lei vechi. Prin simpla semnătură a şefului oficiului de cadastru, statul român a fost prejudiciat de mai bine de 2,9 miliarde.